TELEPORTARE CU GAURI de Constantin Leșan


     Teleportarea cu găuri  e o metodă de mişcare,  unde obiectul se deplasează dintr-un loc în altul, fără a exista în punctele intermediare dintre ele. Exista teleportarea cuantica, teleportare cu gauri ,
teleportare psixică.



   Teleportarea cu găuri poate fi explicată în mod cuantic şi clasic. Versiunea cuantică explică teleportarea cu găuri ca o exprimare a dualitaţii unda-particulă. Versiunea classică explică teleportarea cu găuri prin aruncarea obiectului în afara universului, după ce obiectul se întoarce înapoi în universul real. Dacă locul dispariţiei şi apariţiei nu coincide, aşa deplasare se poate numi teleportare,
pentru că satisface definiţiei  de teleportare.  Teleportarea cu găuri deplasează corpul material original (nu starea sa cuantică), deacea aici nu se cere procedura de scanare-reasamblare.



Versiunea cuantică a teleportarii cu găuri

Metoda teleportării corpului material original dintr-un loc în altul (nu a stării sale cuantice) se deduce logic din legile fundamentale a mecanicii cuantice - din principiul de incertitudine a lui Werner Heisenberg şi principiul complementaritaţii a lui Neils Bohr. Conform principiului complementaritatii lui Bohr, natura are doua fete complementare, dar care nu sunt vizibile deodata, concomitent. Care dintre aceste doua fete ne arata la un moment dat, aceasta depinde de modul in care o interogam. Daca vrem sa determinăm cu precizie foarte mare pozitia unei particule, atunci ea ni se va manifesta ca o corpuscula, in schimb, daca dorim sa-i masuram impulsul ei, atunci proprietatile ondulatorii vor domina asupra caracterului corpuscular. Particula cuantică se manifestă cînd sub formă de undă, cînd sub formă de corpusculă, dar nu prezintă simultan ambele aspecte. Deci principiul acesta se poate aplica pentru teleportarea corpurilor materiale. Pentru că, conform definiţiei teleportaţiei, pentru teleportare corpul iniţial trebue să dispară, pentru observatori. Aici observaţi că corpul macroscopic pe care dorim săl teleportăm, este de fapt corpusculăr, localizat în spaţiu. Deci, dacă transformăm corpuscula în undă, cu lungimea ce tinde la infinit, obiectul trebue să dispară pentru observator, pentru ca nu putem observa simultan obiectul ca corpusculă şi ca o undă infinită. În aşa fel obiectul se dizolvă în spaţiu, ca o undă de Broglie foarte lungă. Pe urmă obiectul se localizează în spaţiu  ca corpuscular, într-un loc întîmplător, şi lugimea undei sale se micşoreză pană aproape de zero. Dacă locul dispariţiei şi apariţiei nu coincid, procesul satisface definiţiei de teleportare.
 
Teleportarea ca o transformare particulă-undă-particulă
Des. 1 Teleportarea ca o transformare succesivă corpusculă-undă-corpusculă.

Deci, pentru a teleporta un corp macroscopic trebue să-l transformăm intr
-
o undă de Broglie lungă. De fapt, trebue să transformăm un corp clasic, macroscopic, intr-un obiect cuantic.
E ştiut, ca obiectele macroscopice ce ne inconjoară în viaţa cotidiană nu au proprietăţi cuantice din cauza valorii mici a constantei lui Planck.  Dat fiind impulsul uriaş al obiectelor macroscopice în raport cu constanta lui Planck, lungimea de undă a unui obiect macroscopic este foarte mică (de ordinul lui 10-35 metru), incat este nedetectabilă de nici un instrument de măsură. Deacea, pentru a transforma un obiect clasic intr-un obiect cuantic trebue să mă
rim valoarea constantei lui Planck în formula lui de Broglie:
λ= h*N/p,  unde N este numărul găurilor ce acţioneză simultan pe obiect, ca pe un tot intreg. Metoda este creată pe baza teorii găurilor, care lămureşte unda de Broglie şi principiul de incertitudine a lui Werner Heisenberg de faptul că în spaţiu apar neНntrerupt căuri în spaţiu-timp. Deacea particula cuantică este aruncată continuu in părţi НntНmplştoare, şi poziţia şi impulsul particulei fluctuază, ce le face nedeterminate simultan.  Dar corpurile mari nu vibrează aşa din pricina impulsului mare, faţă de mărimea găurilor. Deacea dacă creăm găuri mai mari, corpurile macroscopice se vor purta aşa ca şi particulele cuantice. Mai detaliat citiţi teoria aciasta în articolul [1] (În limba rusă).

Alt articol publicat arată identitatea teleportaţiei cuantice şi teleportaţiei cu găuri. Unirea teleportaţii cuantice şi teleportaţiei cu găuri (In limba rusă)
. Ambele teorii sunt bazate pe principiul de incertitudine a lui Werner Heisenberg, au natură ondulatorie şi folosesc entanglementul cuantic.
 
Teleportare cu găuri, versiunea clasică
Constantin Leshan conles_m@mail.ru
 



1. Corpul A va disparea din punctul 1 si va aparea momentan in punctul 2 daca vom curba spatiul în asa mod, ca punctul 1 (start) si punctul 2 (punctul de destinatie) sa coincida. Atunci corpul din A va aparea momentan în 2 pentru ca distanta dintre puncte e egala cu zero. Pentru acasta trebue de creat inconjurul corpului A o geometrie similara cu geometria unei gauri negre, mai precis geometria neeuclideana, modelullui Puancare..
2. Pentru teleportare trebue sa aruncam corpul A în afara universului. Luînd în consideratie ca în afara universului nu poate exista vre-un corp, acesta va aparea imediat în acelas univers real, dar intr-un punct intimplator.

Lejile teleportatiei le putem vedea în cea mai simpla miscare mehanica - corpul A poate parcurge o distanta infinit de mare dS în  timpul dT miscinduse uniform si linear în spatiu fara orice celtueli de energie. Deci, teleportarea la orice distante poate fi efectuata fara perderi de energie. Corpul A perde energie numai cind se misca contra unui cimp de forta, deci teleportarea nu e posibila cind în punctul 1 si 2 sint diferite valori a chimpurilor de forta.
Dar cum putem micsora timpul dT? Miscarea în spatiu cu o vitaza mai mare decit viteza luminii este absolut imposibila dupa teoria relativitatii, pentru ca massa racetei va creste pina la infinit si se cere o cantitate de eneregie infinita pentru acceleratie. Exista o singura solutie. Pentru un zbor cu o viteza mai mare decit viteza luminii trebue sa ne miscam intr`in spatiu unde nu
exista proprietatea timpului. Asa un zero-spatiu exista (a fost descris deja în editia romina "Magazin" N 14, 1998).

0-SPATIU SI GRANITA UNIVERSULUI

Dupa Big Bang, explozie ce a dat nastere Universului, acesta dilatinduse itr-un timp limitat va ocupa un spatiu limitat. Daca Universul are un spatiu limitat, trebue sa aiba si frontiere, macar sub forma unui punct. Ce se afla dupa granita universului? Majoritatea autorilor sustin (1) ca în afara universului nu exista nimic, nici chiar spatiu si timp. Deci, în afara universului este un spatiu nul unde nu exista proprietatea lunjimii si timpului, este un spatiu ci dimensiune nula, sa-l numim
zero-spatiu, hiperspatiu sau gaura. Dupa pricipiul cosmologic în univers nu pot exista puncte
privelegiate fata de alte puncte din univers, deacea gauri virtuale în  spatiu si timp trebue sa existe în
orice punct al universului. Acest obiect fizic se numeste vacuumul cu gauri. (hole vacuum). Pentru o informatie mai detaliata despre hole vacuum cititi articolul "Though experiment to the border of universe"

CUM SA TELEPORTAM UN CORP

Ce se va intimpla daca aruncam un corp în afara universului? Pentru ca 0-spatiul nu are proprietatea lungimii si timpului, deci nu poate contine corpul dat, deacea acesta va aparea momentan în acelas univers real, dar intrun punct intimplator din univers, pentru ca gauri exista în orice punct din univers, deacea distanta dintre 0-spatiu si orice punct din univers este nula.
Sa efectuam urmatorul experiment. Pentru a arunca un corp în afara universului trebue sa-l inconjuram cu o suprafata (sfera) de gauri complect incisa pe un timp mic dt. Pe urma sa intrebam, unde sa aflat corpul dat în  timpul dt? Innauntrul sferei de gauri el nu se poate afla, pentru ca în afara universului nu se poate afla vre-un corp. Deci, corpul deja se afla intr-un alt punct din univers. Daca distrugem sfera de gauri, noi distrugem în asa mod tunelul ce leaga punctele 1 si 2 si deci corpul va raminea în punctul 2. Teleportarea a fost efectuata.
Inauntrul sferei de gauri exista o geometrie similara cu a gaurilor negre. Acest loc este complect izolat fata de universul extern, nu exista vre-un tip de radiatie sau particule capabile sa treaca prin suprafata de gauri. Pentru un observator intern distanta dintre centul sferei si suprafata de gauri este infinita, pentru ca distanta dintre orice doua puncte descreste daca ne miscam de la
centru spre frontiera de gauri. Pe suprafata de gauri distanta dintre orice doua puncte este egala cu zero.

TELEPORTARE NATURALA

Teleportarea poate fi artificială si naturală. Gauri în  vacuum exista în orice punct al spaţiului si trebue sa existe locuri unde concentratia de gauri este mai mare.Exista probabilitatea ca din cauza fluctuatiilor vacuumului poate sa fie formata spontan o suprafata incisa de gauri si corpul din inauntrul sferei va fi teleportat imediat. Multe intimplari descrise în triungiul Bermudelor ne amintesc sfera de gauri (sau un nour de gauri) pentru cazul cind ea nu este incisa complect. Desigur, în acest caz radiocomunicatiile se intrerup, observatorul vede ciata în jur, busola nu lucreaza┘, pentru ca observatorul este partial izolat fata de restul universului. Daca suprafata de gauri se incide, teleportarea este efectuata imediat. Pentru teleportare artificiala putem crea statii cu producere interna si externa de gauri. Statia cu producere unterna are o camera în forma de sfera unde se introduce corpul pentru teleportare (sfera este corpul cu cea mai mica suprafata fata de volum). Inconjurul sferei se afla echipamentul pentru producerea gaurilor. în statia cu producere externa de gauri echipamentul dat se afle innauntrul sferei, si produce gauri inconjurul sau, cei permite sa se teleporteze de multe ori în puncte intimplatoare ale universului. Dupa cum a fost descris mai sus, pentru teleportare se cere energie numai pentru a curba spatiu-timpul, insa nu pentru a se misca de la punctul 1 la 2. Deacea dupa teleportare toate energia cheltuita va raminea pe loc (in 1) sub forma unei explozii. Deacea putem inregistra actul unei teleportatii succesive (poate a vre-unui UFO) dupa marimea exploziei.

RECEPTORUL DE MATERIE

Receptorul de materie teleportata putem sa-l construim dupa urmatorul plan. Dupa teleportare corpul A va aparea numai intrun asa punct 2, unde potentialul cimpului de forta va coincide cu potentialul din punctul 1, altfel se incalca lejea conservarii enerjiei. De exemplu A dispare de la suprafata pamintului si apare la inaltimea de 100 metri, pe urma cade si efectuaza un lucru dupa ce totul se repeta. Avem un "perpetuum mobile" ce obtine energie din nimic. În realitate obiectul va aparea intr-un loc unde aceste procese sint imposibile. Deci, în receptor trebue sa cream conditii identice ca în  transmitter. Cu ajutorul teleportatiei omul va studia si va cuceri tot universul, vom gasi planete noi pentru colonizare si viata extraterrestra. Teleportarea va fi principala directie de cercetare în secolul acesta..


Proprietăţile teleportării cu găuri

1.  Teleportarea obiectului material la orice distanţă nu cere energie, pentru că aciastă distanţă corpul poate să o parcurgă mişcînduse uniform şi rectiliniu pe inerţie. Energie se cere doar pentru a curba spaţiu-timpul, dar toată energia aciasta rămîne pe locul  iniţial.
2. Raza de acţiune a teleportării cu găuri este R (Mpc) = V/H   +  Rg(1 - v2)-1/2
 unde R este raza de acţiune, Megaparsec, H - constanta lui Hubble, Rg - raza sferei Euclideane, sau sfera verde. v - viteza corpului destinat teleportării. Pentru mai multă informaţie citiţi articolele  Raza teleportării cu găuri  este limitată de sfera Hubble  în limba rusa  şi Engleză:  The radius of hole teleportation and quantum teleportation is limeted by Hubble sphere
3.  Dacă timpul dintre momentul dispariţiei şi apariţiei obiectului (timpil de teleportare) este diferit de zero, aciasta înseamnă că corpul sa aflat timpul acesta în formă de undă de Broglie, dizolvat în spaţiu.

Constantin Leşanu leshan_c@yahoo.com

Literatura

1. Compenstorul Heisenberg, teleportarea ca o manifestare a dualităţii undă - particulă

Comments