romanian philosophical readings

 
Articol publicat în Ziarul "Universitatea", 27 martie 2012, Nr.8 (131), P.7
Ref: http://phys.usm.md 
  
F.Paladi
 
Facultatea de Fizică, iar din 28 februarie 2012, prin decizie de Senat – Facultatea de Fizică şi Inginerie, se bucură de prestigiu atât în ţară, cât şi peste hotare. Realizările pe plan academic şi ştiinţific sunt asigurate de către profesorii, cercetătorii şi studenţii facultăţii, despre care aveţi posibilitatea să vă informaţi navigând pe paginile site-ului nostru actualizat: http://phys.usm.md. Aş dori doar să menţionez, că la moment se colaborează cu Universitatea din California, Riverside (SUA), Institutul Tehnologic din Tokyo (Japonia), Universitatea “TRANSILVANIA” din Braşov, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Institutul Leibniz pentru corpul solid şi cercetarea materialelor din Dresden (Germania), însă această listă nu este nici pe departe una exhaustivă. Aceasta permite nu doar să efectuăm cercetări ştiinţifice de anvergură, dar şi să pregătim, tradiţional, specialişti în fizică, şi, mai nou, la specialităţile noastre inginereşti. Astăzi, cu patru catedre ale sale, facultatea oferă tinerilor o largă diversitate a programelor de studii la Fizică, Tehnologii Informaţionale, Energetica Netradiţională, Ingineria şi Managementul Calităţii şi Meteorologie. În anul de studii 2012-2013 intenţionăm a extinde oferta educaţională a Facultăţii de Fizică şi Inginerie cu introducerea noilor specialităţi inginereşti: Electronică, Calculatoare, Automatică şi Informatică şi Ingineria sistemelor Biomedicale, precum şi Astronomia şi a unei specialităţi duble Fizică şi Astronomie cu obţinerea titlului de licenţiat în ştiinţe ale educaţiei.
    Consiliul Profesoral al facultăţii la şedinţa din 6 martie a.c. a aprobat Planul strategic de dezvoltare a Facultăţii de Fizică şi Inginerie pe perioada 2012-2015, plan de reformare a facultăţii în baza a trei concepte majore: organizarea şi funcţionarea facultăţii trebuie să reflecte structura şi activităţile ştiinţifico-didactice ale cadrelor sale (conceptul “from bottom to top”); profesorului universitar titular – condiţii decente de activitate şi cercetarea ştiinţifică este o componentă de bază în activitatea facultăţii. Alte obiective de lungă durată vor fi clare, daca vom putea aduce claritate acum în ceea ce dorim si putem să facem, reieşind din condiţiile actuale, resursele umane existente şi calificarea lor – nu formală, ci una reală. Unele prevederi ale acestui plan deja au fost realizate: a fost modificată organigrama facultăţii şi schimbată denumirea ei, fapt ce reflectă mai adecvat conţinutul activităţilor didactico-ştiinţifice de la facultate, fiind fondată şi o nouă catedră – Catedra de Fizică Experimentală, care va desfăşura mai coordonat şi mai eficient activităţile didactico-ştiinţifice în domeniul fizicii generale, a metodicii predării fizicii, precum şi va asigura implicarea mai activă a specialiştilor de la facultate la discutarea şi asigurarea corelării dintre curricula la specialitate din învăţământul secundar şi cel universitar. Există şi decizia Consiliul Profesoral cu privire la racordarea denumirilor catedrelor facultăţii în conformitate cu specialităţile inginereşti existente la catedre, astfel începând cu anul de studii 2012-2013 se propune ca Catedra Meteorologie, Metrologie şi Fizica Experimentală şă fie redenumită în Catedra Ingineria Mediului şi Metrologie, iar Catedra Fizica Aplicată şi Informatică şă fie redenumită în Catedra Ingineria Fizică şi a Sistemelor Informatice. Este necesar în scurt timp să perfectăm planurile de învăţământ şi curriculele în conformitate cu cerinţele actuale, inclusiv curricula practicilor, precum şi să optimizăm folosirea sălilor în procesul didactic şi de cercetare, asigurând, la prima etapă, alocarea în cadrul fiecărei catedre a câte un cabinet pentru profesori cu asigurarea condiţiilor satisfăcătoare de muncă din contul spaţiilor facultăţii. Totodată, au fost specificate cerinţele tehnice privind amenajarea unei aule multimedia, care ar mai putea fi destinată şi desfăşurării festivităţilor, conferinţelor, susţinerii tezelor de licenţă, masterat şi doctorat. O tradiţie a devenit deja organizarea frecventă a întâlnirilor conducerii facultăţii cu studenţii privind discutarea problemelor procesului didactic. Prioritară, însă, pentru noi rămâne organizarea şi desfăşurarea, în curând, a admiterii la facultate şi universitate, astfel încât să-i putem felicita pe cât mai mulţi studenţi sârguincioşi şi dornici de carte pentru alegerea făcută - a fi student la Universitatea de Stat din Moldova. Facultatea de Fizică şi Inginerie se consideră o „facultate grea”, dar de noi depinde ca viitorii absolvenţi să fie mândri de alegerea făcută, iar munca depusă şi interesul pentru specialitatea aleasă să le fie răsplătite cu o carieră de succes atât în Republica Moldova, cât şi oriunde în lume.
Dr. habil. Florentin PALADI, Decan, Facultatea de Fizică şi Inginerie, 19.03.2012
 
Interviu acordat revistei Romanian Journal din New York / 01-2011 /
Published in the Romanian Journal of the New York City on 02 March 2011, No.669: contents I interview P.8-9
             “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine,
              ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”.
                                                     John F. Kennedy
              FLORENTIN PALADI
              Printre tinerii oameni de ştiinţă din Basarabia (Republica Moldova), un loc aparte îl ocupă Florentin Paladi, pentru care cercetarea ştiinţifică a devenit o pasiune constantă încă din timpul adolescenţei. Seriozitatea, corectitudinea, căutarea unor noi soluţii în domeniul specific de activitate se îmbină cu patriotismul, cu dorinţa de a contribui la mai bunul mers al societăţii moldovenilor de dincolo de Prut.
          Reporter: Domnule Paladi, ştim că aveţi contribuţii majore în domeniul ştiinţelor exacte, ”reale”. Dar înainte de a trece la acel subict, am dori să ne vorbiţi despre începutul vieţii dumneavoastră, despre copilărie şi despre ce v-a impresionat mai mult din acea perioadă.
          Florentin Paladi : Cu toată plăcerea. M-am născut în anul 1971 în satul Sărata Veche (Făleşti) din judeţul Bălţi. Satul meu natal se află la vreo 50 de kilometri distanţă de Iaşi şi are circa 3 mii de locuitori. Este un sat tipic moldovenesc, dar accesul la calea ferată îl avantajează – se poate merge uşor la Bălţi, Ungheni sau Chişinău. Tata, Gheorghe, este profesor de chimie şi biologie, iar mama, Nina – învăţătoare la clasele primare. Deşi este pensionar, tata continuă să predea cu pasiune, concomitent, la două licee din satele vecine, Sărata Veche şi Scumpia. Am avut o copilărie frumoasă. La şcoala sătească am fost un elev sârguincios şi am absolvit-o cu medalie de aur. Vacanţele, însă, le petreceam de dimineaţă până seara târziu cu prietenii mei. Încă de atunci port pasiunea pentru pescuit, schi şi şah. Iarna de Sfântul Vasile, gaşca noastră umbla cu colinda prin sat. Îmi amintesc ca acum când, fiind prin clasa a treia, mă întorceam acasă obosit de atâta urat, dar fericit şi cu mulţi colăcei. Deschid eu uşa casei, iar acolo îl întâlnesc pe … directorul şcolii. Mi se făcuse inima cât un purice. Colindatul de Sfântul Vasile fusese strict interzis la şcoală şi credeam că voi fi pedepsit. Dar n-a fost să fie aşa, căci venise şi ”tovarăşul” director … cu o colindă la bunelul meu Vasile. Această tradiţie este vie şi astăzi prin părţile noastre. Mult timp în copilărie am petrecut în atelierul bunelului, care a fost un lemnar cunoscut. Îmi plăcea să-l ajut la confecţionarea butoaielor, uşilor şi ferestrelor pentru gospodarii din sat, dar mult timp trebăluiam şi de unul singur în atelier. Aceste incursiuni ale mele se soldau, de regulă, cu mult rebut, dar bunelul întotdeauna mă răsplătea doar cu zâmbet şi bomboane. Cred că aşa s-a dezvoltat curiozitatea mea de cercetător.
          R.: Influenţa pozitivă a familiei, mai ales a bunicului, s-a dovedit trainică. Ce studii aţi urmat?
          F.P.: După absolvirea şcolii medii în anul 1988, am urmat studiile la Facultatea de Fizică a Universităţii din Chişinău. A fost o alegere conştientă. Deşi la olimpiadele şcolare am fost premiat la diferite discipline, îmi plăceau mai mult cele reale şi am optat pentru profesia de fizician. Fiind medaliat cu aur, am susţinut doar un singur examen de admitere. Îmi amintesc bine acea zi călduroasă de iulie, când am venit cu mama la universitate. Aveam emoţii şi nu am reuşit să termin rezolvarea unei probleme, însă examinatorii mei, profesorii I.Andronic şi S.Ghifeisman, au apreciat înalt răspunsul meu. Cu regretatul profesor S.Ghifeisman am colaborat şi la primul meu articol ştiinţific. Tot el m-a ajutat să-mi formez o colecţie impunătoare de literatură de specialitate şi m-a îndrumat să-mi găsesc propria cale în cercetare. Facultatea am absolvit-o cu distincţie în 1993, apoi, în paralel, am obţinut doctoratele la fizica teoretică şi la filosofie. Totodată, am absolvit şi Academia de Studii Economice la specialitatea management. Între anii 1988-1991 luase amploare mişcarea de renaştere naţională din Basarabia. Împreună cu mulţi colegi am participat la diverse evenimente istorice din perioada respectivă. Chiar şi azi rămân surprins de cât de mult generaţia noastră de tineri, educaţi într-o şcoală sovietică şi în spiritul unei ideologii comuniste, a rămas credincioasă valorilor naţionale.
          R.: Este minunat faptul că ideologia comunistă nu a reuşit să înăbuşească adevăratele valori naţionale. Ce alte evenimente v-au marcat existenţa?
          F.P.: Dupa absolvirea doctoratului, cel mai mult mi-am dorit o perfecţionare profesională peste hotare în cadrul unui postdocorat. Am aplicat la Institutul Tehnologic din Tokyo şi am fost acceptat. Mai târziu am aflat şi cât de norocos am fost: peste 150 de cercetători din diverse ţări au concurat la doar 7 burse! Astfel, în anul 1998 am început colaborarea cu profesorul japonez M.Oguni, în domeniul structurii şi proprietăţilor lichidelor subrăcite şi al corpurilor amorfe. Interesele mele ştiinţifice au evoluat apoi într-un cadru mai general al sistemelor complexe. Acesta este un domeniu nou de cercetare pentru Republica Moldova. Colaborarea mea cu profesorul M.Oguni continuă şi în prezent, iar în toamna anului 2009 am organizat împreună un workshop (atelier de cercetare) la Chişinău.
          R.: Care este situaţia dumneavoastră de familie? Unde locuiţi?
          F.P.: Sunt căsătorit cu Alina şi avem doi feciori: Adrian, de 12 ani, şi Cristian, de 8 ani. Soţia mea este lector-psiholog la Universitatea de Stat din Chişinău. Pe durata proiectului meu actual, locuim în oraşul Ann Arbor din statul Michigan. Adrian şi Cristian, deşi iniţial cu puţine cunoştinţe de limbă engleză, s-au încadrat cu succes în şcoala americană şi frecventează cu plăcere cursurile şcolii. Cristian a devenit chiar campionul la şah al oraşului Ann Arbor în grupul de vârstă K-5 (până la 12 ani), iar mai recent a obţinut şi medalia de aur la Campionatul de şah pe echipe al statului Michigan! Vreau să menţionez că sistemul de învăţământ american este foarte bine organizat şi tare mult mi-aş dori ca nivelul învăţământului din ţara mea să devină la fel de performant.
          R.: Care este, mai concret, domeniul dumneavoastră de cercetare?
          F.P.: Între anii 2000–2002 am descoperit şi explicat, în cadrul unor cercetări comune cu profesorul M.Oguni, un fenomen fizic neordinar referitor la generarea şi apoi extincţia nucleelor de cristalizare la etapa iniţială a relaxării structurale după răcirea rapidă a substanţei la temperaturi mult mai joase decât temperatura tranziţiei de fază. Cunoscutul fizician român M.Popescu l-a numit efectul Paladi. Dl prof. M.Popescu a mai remarcat că acest efect ar putea explica mecanismul de comutare în sticlele Ovshinsky prin dezvoltarea comutonilor în masa sticloasă şi trecerea acestora din stare cristalină în stare amorfă, precum şi revenirea la starea iniţială. Consider aceasta cea mai importantă realizare ştiinţifică a mea obţinută până în prezent.
          R.: Trebuie să recunosc că nu am înţeles aspectul fizic pe care l-aţi enunţat, dar trebuie să fie ceva cu totul ieşit din comun, ceva important din moment ce sunteţi atât de apreciat pe plan internaţional. Care ar fi evenimentele, pe lângă cele deja expuse, care v-au marcat în mod deosebit cariera?
          F.P.: Anul trecut, în septembrie, mi-am realizat un vis vechi: de a vizita şi a efectua cercetări în SUA. Vara trecută am susţinut şi habilitatul la specialitatea “Fizica teoretică şi matematică”. A fost prima teza de doctor habilitat în fizică din Republica Moldova scrisă în limba română. Habilitatul, termen care nu există în DEX, se consideră la Chişinău un al doilea grad ştiinţific, care poate fi obţinut de persoane ce posedă deja un Ph.D., pe baza unor rezultate principial noi pentru ştiinţă şi practică şi generatoare de direcţii ştiinţifice noi.
          R.: Mă introduceţi, din nou, într-un domeniu care-mi este cu totul necunoscut. Ce profesaţi acum şi unde? Ce părere aveţi despre sistemul de învăţământ din Republica Moldova?
          F.P.: Sunt fizician şi sunt angajat în funcţia de conferenţiar universitar la Catedra de Fizică Teoretică a Universităţii de Stat din Moldova. Lucrez la această catedră de la absolvirea universităţii, în 1993, tot aici urmând şi doctoratul în fizică. A face cercetări în Republica Moldova în calitate de universitar este foarte dificil şi se deosebeşte radical de ceea ce se practică în lume. M-am întrebat retoric într-un articol scris recent, de ce, totuşi, cadrele noastre didactice sunt postate într-o altă “dimensiune”, astfel încât chiar şi unii profesori universitari recunosc deschis că nu dispun de suficient timp pentru a se dedica cu pasiune activităţilor ştiinţifice decât vara, în concediu, sau dacă aplică şi obţin, prin competiţie, granturi de cercetare internaţionale în afara ţării. După părerea mea, aşa-numitul “Cod al ştiinţei”, promovat în 2004 de către majoritatea comunistă din Parlamentul moldovean de atunci, a implementat un model local al cercetării, neglijindu-se experienţa internaţională şi rolul cercetărilor universitare. Nu cred că există vreo ţară din lume în care unicul criteriu al finanţării este locul angajării, dar nu performanţele în cercetare, iar unul şi acelaşi organ să declare priorităţile din sistemul de cercetare-dezvoltare, să promoveze aceste priorităţi, să implementeze, să monitorizeze, să evalueze şi să finanţeze! Astfel s-a mai confirmat o dată că a aplica scheme şi modele locale de management în ştiinţă este echivalentul unei mentalităţi provinciale şi a autodetaşării de experienţa internaţională din domeniu. Această stare de lucruri nu avantajează, bineînţeles, nici studentul, nici profesorul, dar nici cercetarea în ansamblu şi nu ar mai trebui să fie tolerată.
          R.: Aveţi perfectă dreptate, dar mentalitatea veche este foarte greu de eliminat. Cât timp veţi sta în Statele Unite?
          F.P.: Am venit în SUA pentru o perioadă de nouă luni (septembrie 2010 – mai 2011), în calitate de bursier Fulbright. Programul Fulbright, fondat în 1946, este un program de granturi competitive pentru schimb educaţional internaţional gestionat de către Departamentul de Stat al SUA. Acesta este unul dintre cele mai prestigioase programe la nivel mondial, care operează în peste 155 de ţări şi este eligibil atât pentru cetăţenii Statelor Unite, pentru a pleca în străinătate, cât şi pentru cetăţenii străini cu scopul de a veni în Statele Unite. Sunt afiliat la Centrul de Cercetare a Sistemelor Complexe al Universităţii din Michigan - Ann Arbor cu un proiect ce ţine de modelarea stocastica şi computaţională a sistemelor complexe. Mai particip activ şi la alte activităţi în domeniul instruirii de la universitate.
          R.: Aţi primit vreun ajutor de la compatrioţii dumneavoastră?
          F.P.: Da, am fost ajutat şi încurajat. În luna ianuarie am realizat o vizită de scurtă durată la Columbia University din New York în cadrul programului Occasional Lecturer Fund susţinut de către Council for International Exchange of Scholars. Am avut o plăcere deosebită să-l revăd aici pe domnul profesor Tudor Spătaru. Împreună am mai elaborat un proiect pentru The Institute of International Education (IIE) şi vom prezenta în curând o aplicaţie pentru The IIE New Leaders Group Award for Mutual Understanding. Acesta este un proiect nu prea mare, dar absolut necesar şi ambiţios, credem noi, atât în plan social şi academic, cât şi în domeniul drepturilor omului legat de soarta vitregă a Basarabiei. Astfel, intenţionăm să organizăm la New York activităţi de interes comun care ar avea scopul creşterea înţelegerii reciproce prin schimb de informaţii şi idei, prin extinderea unei reţele web de socializare Act4MD deja constituite pe Facebook, iar, interacţionând social şi academic, să putem inspira şi motiva compatrioţii noştri din Statele Unite pentru a promova contribuţii valoroase şi democratice în Basarabia. Contăm mult aici şi pe sprijinul comunităţii româneşti.
          R.: Ce părere aveţi despre activitatea pe care o desfăşoară membrii comunităţii române din America, respectiv, din New York?
          F.P.: Mi-aţi făcut o impresie foarte bună şi vă felicit pentru realizările obţinute. Ştiu, printre altele, că există o importantă comunitate de studenţi români la Columbia University. Citesc ziarul Romanian Journal al cărui director şi fondator este domnul Vasile Bădăluţă, şi m-am bucurat de multiplele activităţi spirituale pe care le organizaţi la New York, aşa cum sunt sesiunile Cenaclului literar ”Mihai Eminescu” avându-l ca director pe domnul Theodor Damian. Am citit recent un articol inspirat, apărut în cotidianul Timpul din Chişinău, despre comemorarea poetului Grigore Vieru şi a protoiereului Casian Fetea de la Biserica „Sf. Maria” din Queens, unde este preot paroh Adrian Fetea, comemorare organizată de către Fundaţia „Grigore Vieru” din New York condusă de domnul Florin Cârlan. Am dat doar câteva exemple frumoase din bogata şi patriotica activitate desfăşurată de comunitatea românească din New York.
          R.: Aţi vizitat România în ultimul timp? Ce părere aveţi despre învăţământul universitar din ţară şi despre legăturile dintre românii de dincoace de Prut şi cei de dincolo de Prut?
          F.P.: Îmi face plăcere că mi-aţi pus asemenea întrebări. Cel mai recent am vizitat România în noiembrie 2009. Am făcut o prezentare la Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi. Deşi m-am aflat doar o singură zi la Iaşi, am discutat cu mai mulţi colegi de la Facultatea de Fizică şi am fost bucuros să văd realizări frumoase în instruire şi cercetare. Sper la o colaborare de succes în domeniul invăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice în cadrul Consorţiului recent creat al universităţilor de pe ambele maluri ale Prutului. Dar vreau, totuşi, să remarc că, odată cu aderarea la 1 ianuarie 2007 a României la Uniunea Europeană, cetăţenii Republicii Moldova necesită obţinerea vizelor de călătorie pentru România. Deşi este gratis şi nu-i un proces complicat sau de durată, prezentarea unei dovezi bancare în valoare de cel puţin 500 euro şi a unei invitaţii din România cu dovada asigurării condiţiilor de cazare sunt, mai ales pentru cei tineri, nişte impedimente frustrante. Chiar dacă cererile moldovenilor de redobândire a cetăţeniei române sunt astăzi estimate la peste 500 de mii, doar vreo 5 mii de basarabeni şi-au redobândit-o anul trecut. Deci mai este mult de lucru în acest domeniu.
          R.: Foarte bine spus. Cum aţi caracteriza situaţia actuală din Republica Moldova?
          F.P.: Aş cuteza să afirm că la Chişinău există în prezent o criză atât economică, cât şi politică. Tot mai multe persoane devin sceptice referitor la succesul alianţei de guvernare (deşi şi-l doresc sincer!) şi prevăd revenirea haosului şi debandadei anilor `90. Ar fi tragic să se mai întâmple aceasta încă o dată, căci atunci a fost generat exodul a sute de mii de moldoveni. Cresc preţurile la petrol şi gaz, la energia electrică, la termoficare etcetera. Mai multe publicaţii şi televiziuni de la Chişinău au citat, în zilele acestea, o frază a ex-premierului Ion Sturza despre facturile sale pentru gaz, rostită într-un interviu pentru “Europa Liberă”, în care spune că pentru un metru pătrat de locuinţă el plăteşte la Chişinău practic dublu decât la Bucureşti şi triplu decât la Viena! De salarii şi pensii nici nu mai menţionez. Sunt de acord cu scriitorul Vladimir Beşleagă, care afirma într-un interviu cu referinţă la caracterul Parlamentului nou-ales, că democraţia a venit la noi să se îmbrace pe o mentalitate preponderent arhaică, ba mai şi coruptă de reflexele regimului totalitar comunist. Astfel, în lipsa unei Legi a lustraţiei, s-au produs schimbări mai mult de formă decât de conţinut şi mentalitate. Am fost în derivă 20 de ani, iar azi societatea şi elita politică din Basarabia au ajuns să fie fragmentate şi măcinate de ambiţii şi interese contradictorii, lipsând şi efectul sinergetic care ar accelera apropierea de România şi Uniunea Europeană. Continuăm să avem formal două Crăciunuri, două mitropolii, două limbi, iar, mai recent, se vorbeşte că şi Uniunea Scriitorilor s-ar putea scinda în două... Am urmărit şi eu de la distanţă electorala la sfârşitul anului trecut şi cel mai mult m-a întristat lipsa interesului pentru dezbateri serioase ale unor proiecte economice sau strategii sociale anticriza, precum şi absenţa abordărilor sistemice ale problemelor existente. Doar acuzaţii sterpe cum că cineva ar fi mai corupt decât altcineva.
          R.: Vă afectează criza economică actuală?
          F.P.: Situaţia actuală afectează, bineînţeles, certitudinea unui viitor pentru noi şi copii. În mod normal, ar trebui să facem parte din clasa de mijloc a societăţii, dar această clasă nu există în Republica Moldova. Am conştientizat aceasta mai ales atunci când un prieten american mi-a povestit cu mândrie despre clasa de mijloc a societăţii americane. Procesul corupt de privatizare şi declinul economic care a urmat la mijlocul anilor `90 au generat un exod masiv al celui mai activ strat al populaţiei care ar fi avut şansa să devină cu timpul pătura socială de mijloc. Azi, ţara mea rămâne pe locul întâi în lume la remitenţe, iar sumele mici care sunt trimise rudelor acasă se cheltuie pentru consum. Această tendinţă se poate menţine atâta timp cât emigranţii nu-şi iau familiile peste hotare şi nu se stabilesc acolo definitiv. Ce va urma atunci?
          R.: Ce părere aveţi despre viaţa de aici, din America?
          F.P.: Sunt de puţin timp în SUA şi nu pot să afirm că sunt un foarte bun cunoscător al vieţii din America. Dar am remarcat responsabilitatea şi profesionalismul americanilor în tot ceea ce fac, precum şi faptul că-şi preţuiesc timpul. Studenţii aici învaţă cu sârguinţă şi citesc mult. Vreau să vă povestesc o întâmplare. La începutul semestrului de iarnă, la Universitatea din Michigan a fost organizat de către studenţi un târg de carte - student book exchange. Primele două zile studenţii şi-au vândut cărţile nefolositoare pentru noul semestru, iar următoarele două zile – au venit să-şi cumpare cărţi pentru cursurile noi. Am fost şi eu la târgul de carte cu gândul să-mi procur la un preţ redus ceva literatură de specialitate, dar n-am mai reuşit: chiar la prima oră era deja format un rând enorm din sute de studenţi, care aşteptau cuminţi să intre în sala de vânzări. Şi majoritatea lor citeau aşteptându-şi rândul. M-a impresionat în mod cu totul deosebit acest aspect al dorinţei de studiu.
          R.: Este, cu adevărat, impresionant. Să stai la coadă la cărţi, nu la mâncare, este dovada unei dorinţe de hrană spirituală, intelectuală care nu poate fi decât lăudabilă. Ce vă doriţi pentru viitoul apropiat sau mai îndepărtat?
          F.P.: Pentru viitor îmi doresc ceea ce ne-am putea dori cu toţii: în primul rând, sănătate la părinţi şi nouă. Îmi doresc mult ca feciorii să ne bucure în continuare cu realizări frumoase la învăţătură şi în şah. În plan profesional, bineînţeles, mi-aş dori noi proiecte de cercetare şi colaborări internaţionale, noi publicaţii şi rapoarte la conferinţe ştiinţifice. Cea mai mare dorinţă?  Cred că fiecare cercetător din lume îşi doreşte un Premiu Nobel! Au trecut aproape 40 de ani de când ieşeanul George Palade a obţinut acest premiu şi sper mult ca un alt român să apară curând în această listă a celor mai valoroşi oameni de ştiinţă.
          R.: Este o aspiraţie pe care vă dorim să o transformaţi în realitate. Capacitatea intelectuală şi informaţională, pasiunea în cercetare, căutarea noului vă conferă dreptul de a spera la cele mai mari reuşite. Ce le-aţi dori românilor?
          F.P.: Nu voi da sfaturi. Dar, fiindcă m-aţi întrebat, vreau să le doresc tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei, în primul rând, sănătate şi prosperitate. Ar fi minunat să putem promova diverse proiecte educaţionale şi culturale comune axate, mai ales, pe tineri. Totodată, cred că reprezentanţii diasporei ar putea desfăşura activităţi în România şi în Republica Moldova şi în cadrul programelor susţinute de Guvernul SUA. Deci, să fim activi şi cu iniţiativă! Şi mulţumesc ziarului Romanian Journal pentru posibilitatea pe care mi-a dat-o de a-mi exprima câteva gânduri şi aspiraţii.
          R.: Vă mulţumim şi noi şi vă dorim succes deplin în întreaga activitate pe care o desfăşuraţi!
          Interviu consemnat de prof. Mariana Terra, New York
 
SUNÃ ACUM. SUNT FIERBINTE! de Arcadie Gherasim sau 'Paradoxul gravitaţional naţional' / 27-01-2011 / Ref: www.timpul.md
- Alio! Asta eu unde am chicat?
- Asta-i R. Moldova. Numai că aici nu se pică, ci se ridică. Se ridică preţurile la gaze, la energia electrică, la termoficare, la lift, la lemne, la arat hectarul, la benzină, la motorină, la dat la doctor, la dat la judecător, la dat mandate de deputat… Aici se ridică cele mai mici salarii şi cele mai mari venituri, cele mai mici pensii şi cele mai mari semne de întrebare despre viaţă şi moarte, se ridică cele mai mari puşlamale la cele mai calde posturi, cele mai mari bariere pentru oamenii normali. La noi şi numai la noi se ridică de jos imunitatea lui Voronin şi se înmânează curată ca nu cumva să calce cineva pe ea, se ridică cele mai neclintite bariere pe străzi de folosinţă publică. La noi se ridică mâna poliţistului la omul simplu şi poliţistul se ridică smirna în faţa mafiotului. Aici se ridică părul în cap când vezi satele pustiite, când constaţi că infractorii sunt din ce în ce mai tineri. Anume la noi se ridică tot mai mulţi copii pe clădiri ca să se arunce de acolo în disperare, se ridică cele mai multe pomeni pentru că mortalitatea a luat-o înaintea natalităţii...

 
Interviu cu scriitorul Vladimir Beşleagă sau 'Fenomenul dualismului social' în prag de an nou / 06-01-2011 / Ref: www.zdg.md
... Cât priveşte caracterul lui (n.n.-Parlamentul) democratic Da, s-ar părea că este, dar vezi că democraţia a venit la noi să se îmbrace pe o mentalitate preponderent arhaică, ba mai şi coruptă de reflexele regimului totalitar comunist Or, instituţiile sociale cele mai evoluate şi perfecte din lume, atunci când sunt implementate într-un mediu concret, real, sunt distorsionate de firea acelui mediu, la noi, de această a noastră mentalitate arhaico-infantilizată Da, s-ar părea că lumea se trezeşte, dar încă întârzie să se şi… deştepte, fapt pentru care, în loc de o democraţie autentică, avem mai curând plutocraţie, oligarhie…
Se vorbeşte că obştea scriitorilor s-ar putea scinda în două, ceea ce, deocamdată, nu s-a întâmplat… Şi slavă Domnului! Pe de altă parte, n-ar fi ceva ieşit din cale afară, nu? Avem două Crăciunuri? Avem. Avem doi Ani Noi? Avem. Avem două mitropolii? Avem. Avem două limbi? Avem. Ş.a.m.d. De ce nu am avea şi două Uniuni?
Anul 2010 a fost un adevărat spectacol, pe care l-am urmărit, ca toată lumea, cu sufletul la gură. Au fost momente extrem de emoţionante, dar şi unele care frizau prostul gust… Dar aşa e în mediul nostru, care poartă în bună(rea) măsură specificul… balcanismului...
P.S. La
începutul anilor 90, mulţi din domeniul ateismului şi comunismului 'ştiinţific' au devenit peste noapte politologi, iar liderii comunişti - lideri de partide şi ţară. În lipsa unei legi a lustraţiei, aşa cum s-a facut, de exemplu, în Ungaria, Cehia sau Slovacia, aici s-au produs schimbări mai mult de formă decât de conţinut şi mentalitate. Povară a bunătăţii noastre, dar oare numai asta? Am fost în derivă 20 de ani Moldova, quo vadis?
 
BUNA DIMINEATA! de Constantin Tănase sau 'Teoria relativităţii' în acţiune / 16-11-2010 / Ref: www.timpul.md
Când toţi tac, cineva trebuie să vorbească; când toţi vorbesc, cineva trebuie să tacă; când toţi urlă, cineva trebuie să vorbească în şoaptă; când toţi vorbesc în şoaptă, cineva trebuie să urle; când toţi aplaudă, cineva trebuie să fluiere; când toţi fluieră, cineva trebuie să aplaude; când toţi urcă, cineva trebuie să coboare; când toţi coboară, cineva trebuie să urce; când toţi râd, cineva trebuie să plângă; când toţi plâng, cineva trebuie să râdă; când toţi sunt fericiţi, cineva trebuie să fie nefericit; când toţi sunt nefericiţi, cineva trebuie să fie fericit; când toţi te iubesc, cineva trebuie să te urască; când toţi te urăsc, cineva trebuie să te iubească; când toţi intră în partid, cineva trebuie să iasă din partid; când toţi ies din partid, cineva trebuie să intre în partid; când toţi urcă în tren, cineva trebuie să coboare din tren; când toţi coboară din tren, cineva trebuie să urce în tren; când toţi le ţin minte pe toate, cineva trebuie să le uite pe toate; când toţi le uită pe toate, cineva trebuie să le ţină minte; când toţi îţi închid uşa în nas, cineva trebuie să ţi-o deschidă; când toţi îţi deschid uşa, cineva trebuie să ţi-o închidă în nas; când toţi îţi înjură Patria, cineva trebuie s-o cânte; când toţi îţi cântă Patria, cineva trebuie s-o înjure…
 
ROSTUL de Dan Puric / 17-10-2010 / Ref: www.asiiromani.com
Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum...
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii..., ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul... Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte... Câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi si fiecărei seri...
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii aştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu...
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri... Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o...
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
 
SENATUL AMERICAN VA ANULA RESTRICŢIILE COMERCIALE IMPUSE R. MOLDOVA / 08-02-2011 /
Radio Free Europe / Radio Liberty, By Richard Solash, Ref: http://www.rferl.org

U.S. Senator Richard Lugar (Republican-Indiana) introduced a bill to lift trade restictions on Moldova
A senior U.S. senator has introduced legislation into Congress that would lift trade restrictions on Moldova, scrapping a Cold War-era barrier. Richard Lugar, the top Republican on the Senate Foreign Relations Committee, authored the bill, which would repeal the Jackson-Vanik amendment's restrictions on Chisinau. In a statement, Lugar said doing so would "provide an important impetus for improving trade relations between the United States and Moldova and advancing Moldova's Western ambitions".
First enacted in 1975, the Jackson-Vanik amendment was considered a critical tool in U.S. policy toward the Soviet Union. Designed to pressure Moscow on its refusal to allow Jews and other minorities to leave and move abroad, the amendment prohibited normal trade relations with countries that had nonmarket economies and restricted emigration.
With the collapse of the Soviet Union and the accession of post-Soviet countries to the World Trade Organization (WTO), the financial restrictions were lifted for more than a dozen states. Moldova, which joined the WTO in 2001, has yet to be "graduated".
Long Overdue
John Todd Stewart, who was U.S. ambassador to Moldova from 1995-1998, told RFE/RL that a lifting of the restrictions is long overdue. "Certainly there's absolutely no reason to keep Moldova subject to Jackson-Vanik," he said. "There has never been any question at all since Moldova's independence of the ability of residents and citizens to emigrate freely, so its continued application to Moldova is simply an anachronism. It has been an unfortunate besmirching of Moldova's reputation," he added.
While the legislation has remained in place, Moldova, along with Azerbaijan, Kazakhstan, Russia, Tajikistan, and Uzbekistan, have been given "no violation" status by U.S. lawmakers, essentially waiving the amendment's trade restrictions. The continued Jackson-Vanik label, however, has been rebuked by Moldova advocates and has proven an especially sensitive topic in U.S.-Russian relations, with some in Moscow accusing Washington of purposely clinging to outdated, punitive measures.
Matthew Rojansky, deputy director of the Russia and Eurasia Program at the Carnegie Endowment for International Peace, a Washington think tank, described the argument of many Moldovans for officially repealing the restriction.
"The call has been outstanding for a long time from Moldova advocates. They always pointed to the irony that as unfair as it is, frankly, that Russia is still subject to Jackson-Vanik, it's even more illogical with respect to Moldova because the logic that's marshaled on Russia -- that Russia may not practice discrimination against Jewish emigration, but they still practice various human rights abuses -- it's hard to make that case for Moldova. It's a pretty democratic, pretty low-key government in terms of human rights abuses," he said.
An Oversight?
Rojansky said the new push to repeal the amendment for Chisinau may also be indicative of Washington's current thinking toward the country, whose government is now led by a coalition of pro-European parties.
In looking to expand Euro-Atlantic relations with countries on Russia's periphery, Rojansky said, "Some [in the West] view Moldova, now that Ukraine has fallen off the wagon and Belarus, clearly, was never on the wagon, as the best remaining candidate".
Stewart says the delay in pushing for a Jackson-Vanik appeal for Moldova is simply "an oversight," with the need to do so long overshadowed by more pressing issues on the legislators' agenda. "I think the primary reason [for the delay] is just the difficulty in passing what to the U.S. Congress is a less-than-significant piece of legislation," he said.
"It does take a certain amount of time and effort to push a bill through the Congress and there has to be a certain amount of steam behind the effort," he added.
The bill must be approved by the Senate Foreign Relations Committee and voted on by the full Senate before becoming law.


Comments