Pagina principală

   

Mănăstirea Brazi

Istoria Schitului Brazi, aflat în marginea de sud a orașului Panciu și devenit mănăstire, ne transpune în lumea legendelor. Izvoarele literare și unele mărturii istorice ne spun că schitul Brazi ar fi fost construit de un boier de-al lui Vasile Lupu, în 1654, pe locul unde a fost salvată fiica răpită de ungurii aduși de Gheorghe Ștefan împotriva domnitorului moldovean. Fiind foarte frumoasă, aceasta fusese luată cu forța de trei frați unguri, în retragerea lor spre Transilvania. Un tânăr pe nume Mazepa, crescut la curtea regelui polon Ioan Cazimir, venit în fruntea unei oști de cazaci să-l sprijine pe Vasile Lupu, a auzit tragica întâmplare și a luat cu el trei cazaci și a pătruns în armata ungară. Uluit de îndrăzneala tânărului, comandantul acesteia a hotărât ca fata să fie a celui care va invinge în luptă. Mazepa a ucis în lupta dreaptă pe cei trei frați unguri, iar fata a fost salvată. În amintirea acestei isprăvi și a celor trei unguri răpuși, Mazepa a sădit trei brazi. Un an mai târziu, boierul moldovean a ridicat aici un schit de călugărițe, alegându-l drept patron pe Sf. Gheorghe. Schitul a durat până în 1807, când ieromonahul Dimitrie a luat toată lemnăria de stejar a bisericii și a dus-o în deal, unde a ridicat biserica Sf. Ioan, mutând acolo și schitul de maici. Schitul Brazi și-a reclădit biserica din zid în 1834, rămânând de călugări. Sub șirul de chilii dinspre pârâu era un paraclis în care se intra printr-o scară secretă. În zidurile groase de jos se aflau chilii și o cișmea ce curgea permanent, iar printr-o ușă ce se deschidea dintr-o strană bine mascată se comunica cu un beci lung, despre care se vorbea că ajungea cu gura a doua tocmai la Schitul Sf. Ioan. În aceste ascunzișuri de sub pământ se refugiau probabil monahii din fața năvălirilor turcești. Desființat de regimul comunist în 1959, aici au fost aduși țigani nomazi, care au distrus și au pus totul pe foc, inclusiv scândurile bisericii, după care au plecat. Călugărițele s-au întors după trei decenii de pribegie, schitul fiind refăcut sub îndrumarea stareței Iustina Angheluță. Din anul 2003, în fiecare an, la 22 septembrie este prăznuit Sf. Ierarh Teodosie al II-lea, ale cărui moaște se află la Mănăstire.

 

Sf. Ierarh Mucenic Teodosie

Sfântul lerarh Teodosie s-a născut în Ținutul Vrancei. În prima jumătate a veacului al XVII-lea, iubind din tinerete viața călugărească, s-a lepadat de lume și a primit sfântul chip îngeresc al calugăriei. Cugetând ziua și noaptea la Legea lui Dummnezeu și deprinzând de la dascălii încercați din mănăstirile Țării de Jos învățăturile cele folositoare, a fost ales egumen al mănăstirii Bogdana (n.n. - azi, în județul Bacău), reconstruind, în vremea stareției sale, acest sfânt locaș. Pentru vrednicia și pentru bunele sale obiceiuri, a fost hirotonit episcop de Rădăuți în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului. Iubind cu adevărat sfintele lui Dumnezeu Biserici, a cercetat și a ajutat pe cât i-a stat în putință schiturile și mănăstirile din eparhia sa, sprijinind, totodată, și pe binecredincioșii creștini aflați în felurite necazuri sau cuprinși de sărăcie...