Documente vechi - 1861

23 august 1861 – Jurnal de legalizare a zestrei lăsată de State Ioan fiicei sale Sevastița (copie legalizată de Grefa Tribunalului Vlașca, parafat cu timbru fiscal de 1 leu și timbru sec; 3 pagini, v. Fig. 1, Fig. 2 și Fig. 3, document electronic din arhiva Costel Vasilescu)

Jurnal

1861 Augustu 23

No 1019

Astăzi s-au luatu în băgare de seamă petiția ce au datu Tribunalului D-nu State Ioan înregis. la No 4095 prin care alătură o foae de zestre prin care doteasă pe fiica sa Sevastița cu lucrurile mișcătoare ce într-însa se arată, în valoare de trei sute cinci zeci, cu jumătatea din  partea hanului mumi[i] acestei fiice care se află în piața cea mare Văpseaua Galbenă și cu unu locu din Coloarea albastră, sterp, cu două fețe, una spre miază zi și alta spre miază noapte, amândouă aceste proprietăți remase de la muma înzestrați de astăzi fete, declarând și în pretoriu de adevărată a sa iscălitură din foaia în questie; stăruind D-l State în legalisarea pretinsă a mensionatei foi, atîtu pe dreptul firescu ce are după pravilă ca în urma morți consoartei sale Zinca să dirije și să reguleze poziția în societate a ne vărsnicilor remași câtu și în basa unei sentințe definitive a acestui Tribunal cu N 23, dată în anul 1852 august 12 și reîntărită prin acea de opoziție dată la acelaș anu sub No 29 prin care Sentențe cu ocazia cereri ce făcuse Pitaru Sotir Chiru de a nu se mai îngădui State Ioan de astă-zi a însuși rămasurile ne mișcătoare de la soția sa Zinca, să hotărăște ca D-nu State Ioan să remăie apăratu de cerea de pomenitul Sotir Kiru și care mai sus se arată și se remăe desăvârșitu stăpân pe jumătatea hanului și locul cu casa din acestu orașu ce s-a dăruitu soții sale de către Kirul Toma prin actul din anul 1843 fevruarie 3 sub legalisarea acestei Judecătorii la N... Înfăcișind pe lângă aceste Sentințe D-nu State și osebită dovadă a patru orășeni de aici, anume Nicolae Ioan, Mihaiu Stoicescu, Dinu Froniu și Anastase Mocori sub legalisarea deputatului respectiv constatatoare că de la răpos. sa soție Zinca are numai acești doi copii, Sevastița și Ioan. În urma cărora având în vedere Trbunalul deslușirile făcute de D-nu înzestrătorul prin mai sus arătata petiție. Considerând că dupe art. 14 fața 57 din prav. Civilă, Dl să privește ca Epitrop legal al orfanilor rămași de la soția sa Zinca; considerând că dupe art. 20 fața 58 din citata legiuire se reguleasă că orice se va face, Epitropul este el singur responsabil când ar veni în paguba ne-vârstnicului; Considerând că la cazu de a se ivi contestație din partea rămasului ne-vârstnicu, asupra modului înzestrări celii de astă zi fiici, epitropul singur este responsabil dupe art. 21 și 22; Având în vedere că deși prin litera g de sub art. 17 feciori nu mai se chiamă la moștenire cu obligația însă de a înzestra pă surori și cu chiar din avutul lor, însă văzînd că băiatul Iancu este încă ne-vârsnicu și ca să se poată îndeplini obligația regulată prin citatul aliniatu ar trebui să se adaste vârsnicia sa ceia ce vine în dezavantajul norociri ivită fiici de astăzi; Tribun. sub aceste prinscipe și atâtu sub dreptu legal de epitrop al D-lui State câtu și sub ce constată că are prin menționatele sentințe asupra ne-mișcătoarelor din care doteasă pe fiica sa Sevastița, încuviințează legalisarea acestei foi sub responsabilitatea D-sale pe temeiul ce chiar în josul ei se vede declarația ginerelui că și-au priimitu toate lucrurile dintr’însa, că se mulțumește a nu se mai cerceta pașnica posesie și împrejurările din Condica popririlor; Dreptu care sfîrșitu asemănatu art. 337 din regulament se va trimete copie dupe foae Onorabilului Minister; Iar ne-mișcătoarele cu care să înzestrează numita fiică se va trece de D-nu Supleant în Condica popririlor spre a nu se mai putea ca să se înstreineze.

(sem) I. Paleologu, G. Chr. Băjuțu, I. Mihăescu

p. Conformitate

(ss) indescifrabil

 

Grefa Trib. Vlașca

Presenta copie fiind conform cu originalul aflat în Dosarul 428/61 se atestă

1879, Maiu 20

Grefier (ss) indescifrabil

 

Fig. 1. Copie Jurnal de legalizare a zestrei lăsată de State Ioan fiicei sale Sevastița – pag.1, [1]

 

Fig. 2. Copie Jurnal de legalizare a zestrei lăsată de State Ioan fiicei sale Sevastița – pag.2, [1]

Fig. 3. Copie Jurnal de legalizare a zestrei lăsată de State Ioan fiicei sale Sevastița – pag.3, [1]

Demn de remarcat:

-       Pe 23 august 1861, State Ioan (alias Eustatie/Eustație Ioan) se adresa Tribunalului Vlașca pentru a-i legaliza foaia de zestre ce urma a o lăsa drept moștenire fiicei sale, Sevastița;

-       Printre altele, Sevastiței îi revenea și jumătate din hanul Chirului, han aflat în piața mare a orașului Giurgiu, [3]; această moștenire provenea din dota mamei sale, Zinca, care murise în 1852;

-       În baza unei sentințe a Tribunalului Vlașca, din 12 august 1852, după moartea primei sale soții, Zinca, Eustatie (State) Ioan devenea tutorele celor doi minori: Sevastița și Ioan (este vorba de Ioan E. Momiceanu, numit și Iancu);

-       Tot în 1852, imediat după moartea Zincăi, pitarul Sotir Chiru, frate (probabil) cu decedata, a intervenit pe lângă același Tribunal, solicitând să nu i se îngăduie lui State Ioan să-și însușească bunurile ce proveneau din dota defunctei sale soții;

-       Jumătatea din hanul Chirului și cu un loc de casă, ambele aflate în orașul Giurgiu, fuseseră date drept zestre Zincăi de către tatăl său, Toma Kiru, cu act legalizat în 3 februarie  1843;

-       Prin actul de dotă pe care State Ioan îl făcea, restituia, practic, Sevastiței întreaga avere ce provenea de la mama acesteia, considerând că, în acest fel, va stinge nemulțumirea ce venea din parte cumnatului său, Sotir Chiru;

-       În 1861, când se încheia acest act de dotă, care era semnat și agreat și de ginerele lui State Ioan, Sevastița nu putea avea mai mult de 16 ani...

 

26 august 1861 – Procesul Caracostea-Mănăstirea Glavacioc - Sentință a Curții Apelative Civile, Secția II (copie legalizată, parafată cu timbru fiscal de 1 leu și timbru sec; 3 pagini, v. Fig. 4, Fig. 5și Fig. 6, document electronic dobândit prin stăruința și cu bunăvoința aceluiași neobosit om de cultură caracalean, Costel Vasilescu)

 

Principatele Unite Romania și Moldavia

Curtea Apelativă, Secția II

 

D-nu Advocatu public ca din partea Monastiri[i] Glavacioc apelînd în termenu legiuitu Sentința No 28 din 24 Maiu anu trecutu pronunțată de onor Tribunal de Oltu asupra formăluiri[i] hotărnici[e]i Moși[e]i Momiceni din acel Districtu, proprietatea D-lor Gheorghe Caracostea, Enache Bălanu și Eustatie Ioan, arătată de către D-l Ghe Cateluza Inginer hotarnic pe cîtu se atinge de învecinarea cu proprietatea Monastiri[i] Glovacioc.

S-a făcutu citațiile legiuite și după oarecare simple amînări prevăzute de Jurnalele cu No 212 și 450 la 10 August curent s-a înfățișatu D-l Vasile Manu advocatu așezămintelor publice de pe lângă această curte, din partea Monastirei Glovacioc, cu D-lu Gheorghe Caracostea, unul din proprietari[i] moși[e]i Momiceni în persoană asistat și de D-l Nae Sergescu. Ca proprietar, în lipsa celorlalți compărtași ai săi, cei ce au fostu următori a veni și comform Art. 251 din regulament, intrând Curtea în cercetarea pricicini[i] în lipsa numiților s-a cetit apelația dată și menționata Sentință în dispozițiunea sa văzută că Tribunalul pentru motivele ce că desfac vecinătatea hotărnicită Moși[e]i Momiceni cu moșia Tîmpeni al monastirei Glavacioc întărind hotărnicia făcută de D-l Cateluza, hotărăsce a se face urmare întocmai.

În urma cetiri[i] acestora, D-l Manu propuse că nemulțumirea sa asupra Sentinței Tribunalului nu este pentru Sînta Monastire Glavacioc, care au declarat mulțumire pe hotărnicia Momicenilor, ci pentru vecinătatea Greci cu vatra sa pentru care deși a venit la Curte însă cere amînarea procesului fiindcă documentele relative la proces nu i s-au trimis de Onor Minister al Cultelor.

D-l Gheorghe Caracostea, prin al său procurator asistent, propuse că, de vreme ce pentru monastirea Glavaciocu actualul Advocat public declară mulțumire pe sentința Tribunalului iar pentru Schitu Greci sentința nefiindu dată,cere să se întărească menționata Sentință a Tribunalului.

În urma acestora și a deliberațiunilor făcute de curte, creindu-se divergență în opinie, s-a amânat înfățișarea pentru astăzi, perzînd cei neveniți, adică Enache Bălan și Eustatie Ioan, dreptul de a se mai înfățișa.

Astu-fel astăzi s-au înfățișatu numai D-l Gheorghe Caracostea în lipsa celorlalți compărtași ai săi prin D-l Vasile Manu Advocatul public ducînd acesta din urmă hîrtia înregistrată la No 1986 prin care a cerut retragerea apelației dată ca din partea Monastiri[i] Glavacioc în baza ordinului onor Minister al Cultelor cu No 11795 de la 24 ale curentei fiecare ordin prezezăntîndu-l din a lui coprindere s-a văzutu, între altele, că pe ce-l [ce] privește între vecinătatea dintre D-l Caracostea cu Monastirea Glovaciocu este dată mulțumire de ambele părți, în fine, închie a-și retrage apelația dată.

Sentința Curți[i]

În numele Măriei Sale Domnitorului Principatelor Unite Alecsandru Ioanu I,

Curtea,

Văzînd că prin retragerea apelație[i] din partea d-lui Advocatu public, în virtutea ordinului Onor Minister pentru Monastirea Glavacioc, Sentința Tribunalului a rămas definitivă. Curtea, pentru aceste motive și pe baza Art. 6, Cap. 4, partea 6 Condica Civilă, confirmînd Sentința Tribunalului de Oltu cu  No 28 din anul trecutu și hotărăsce a se face urmare întocmai comformu mulțumiri[i] ce a declarat prin retragerea apelului.

Aqueastă hătărîre se dă cu desevîrșire pe temeiul aliniatului al doilea, Art. 277 din regulament și pe temeiulu Articolului sus citat.

1861 August 26

Dosar 27/861

Președinte        E. Schima

Membri             Manoil G. Lehlui

Grefier              C. Horesniu

Președintele Curții Apelative Civile, Secț. II

Aqueastă copie de Sentință fiind comform cu originalul se legalizează

Președinte        E. Schina

P. comformitate

SS (indescifrabil)

 

De luat aminte!

-       În 24 mai 1860, Tribunalul de Olt s-a pronunțat asupra legalizării hotarelor moșiei Momiceni, întocmai cum consemnase inginerul hotarnic Gheorghe Cateluza, la cererea proprietarilor de atunci;

-       Proprietarii moșiei Momiceni, în perioada 1860 – 1861, erau macedonenii Gheorghe Caracostea, Enache Bălan și Eustatie Ioan, care toți erau de-un neam, numele de Bălan, Ioan și Caracostea, fiind purtat, în diferite perioade și conjuncturi, de către mai toți boierii din neamul lui Caracostea;

-       În perioada 1860 – 1861, moșia Momiceni se învecina cu partea din moșia Tâmpeni, care era dată, la acea vreme, mănăstirii Glavacioc (jud. Argeș), mănăstire ce era subordonată Ministerului Cultelor;

-       În termenul legal, prevăzut de legislația de atunci, avocatul public Vasile Manu a făcut recurs împotriva hotărârii Tribunalului Olt, considerând că hotărnicia moșiei Momiceni, astfel oficializată, a încălcat granițele cunoscute ale moșiei mănăstirii Glavacioc;

-       Pe 10 august 1861, Gheorghe Caracostea s-a înfățișat la Curtea de Apel împreună cu procuratorul său, Nae Sergescu, conform citației primite, lipsind de la procesul în cauză ceilalți co-proprietari citați ai moșiei Momiceni (Enache Bălan și Eustatie Ioan);

-       Comisia de judecată, dând citire recursului formulat de advocatul mănăstirii Glavacioc, acesta intervine, în final, făcând precizarea că nemulțumirea sfintei mănăstiri Glavacioc se referă, de fapt, la vecinătatea cu Schitu Greci și nu cu moșia Momiceni (păi cum?!);

-       Apărând această ”divergență de opinie” (sic!), s-a amânat înfățișarea pentru data de 26 august 1861, Enache Bălan și Eustatie Ioan pierzând dreptul de a se mai înfățișa;

-       În data de 26 august 1861, avocatul Vasile Manu a depus cererea de retragere a apelației date, în numele mănăstirii Glavacioc, făcându-se însă mențiunea că doar vecinătatea dintre Gheorghe Caracostea și mănăstirea Glavacioc ”este dată mulțumire de ambele părți” (măi să fie!);

-       În baza retragerii recursului mănăstirii Glavacioc, Curtea de Apel pronunță, în aceeași zi, sentința prin care validează hotărârea inițială a Tribunalului de Olt, cum că granițele moșiei Momiceni erau corect prescrise în hotărnicia inginerului Cateluza.

 

Fig. 4. Procesul Caracostea-Mănăstirea Glavacioc - Sentința Curții Apelative Civile – pag.1, [2]

 

Fig. 5 Procesul Caracostea-Mănăstirea Glavacioc - Sentința Curții Apelative Civile – pag.2, [2]

 

Fig. 6. Procesul Caracostea-Mănăstirea Glavacioc - Sentința Curții Apelative Civile – pag.3, [2]


Ediția: 26.09.2016
Enciclopedia comunei Serbanesti (EcS), jud. Olt
  Web-Stat web tracking Real Time Web Analytics

Clicky

Comments