COMPORTAREA CU ALBINELE
 

COMPORTARE CU ALBINELE

" Instinctul este geniul albinelor "

Examinarea familiei de albine

Lucrul cu albinele presupune calm si rãbdare , miscãri lente , continue si precise - aplicarea dictonului " grãbeste-te încet " - se exclud miscãrile repezite si nervoase care pot întãrâta albinele ce dau târcoale . Întepãturile fiind o premisã a interventiei în familia de albine , dupã îndepãrtarea acului , munca continuã pânã la sfârsit sau pânã când agresivitatea crescândã a albinelor impune rearanjarea si închiderea stupului . Dacã examinarea familiei se face de mai multe ori brutal , imprudent , aeasta devine permanent agresiva , albinele întepând pe oricine s-ar apropia de stup .

Niciodatã nu se va sta în fata urdinisului stingerind zborul albinelor care iritate vor începe sã întepe . Înainte de a deschide stupul se pot da pe urdinis 2 - 3 fumuri care vor determina albinele , datoritã instinctului ancestral de salvare a rezervelor de hranã , sã-si umple gusile cu miere - ceea ce le îngreuneazã sã-si îndoaie abdomenul si sã întepe cu usurintã .

Fumigene : putregai din lemn de salcie sau stejar , iascã , coceni de porumb , scoarta de copac , conuri de brad , ace de pin , sau de molid , tutun sau coada soricelului .

Se va utiliza fumul numai când albinele au tendinte agresive ! Folosirea frecventã si intensã a fumului deranjeazã activitãtile familiei , albinele pierd 19 % din greutate , matca îsi întrerupe pentru o perioada ouatul iar matca tânãrã fuge si se ascunde pe faguri , pe peretii sau fundul stupului creând albinelor impresia cã este strãinã ceea ce va provoca înghemuirea si molestarea ei . De altfel calmarea albinelor se poate face prin pulverizare cu picãturi foarte fine de apã . Ajutã mult si frecarea mãinilor cu roinitã , isop , mãtãciune si tincturã de propolis sau cu extract alcoolic din flori de soc sau din frunze de verbinã .

Cercetarea cuibului se va face :

- primãvara si toamna în zile fãrã vânt , cu cer senin , când temperatura depãseste + 14°C ;

- vara când temperatura nu depãseste +30°C ;

- în timpul unui cules de întretinere între orele 8 - 13 si 16 - 19

- în timpul unui cules abundent doar spre searã pentru a nu stingeri familia în cules ;

- în lipsa unui cules dis-de-dimineatã sau spre searã pentru a nu provoca declansarea furtisagului .

Examinarea începe cu familiile cele mai puternice , desi acestea vor crea agitatie în stupinã , lãsând la urmã familiile cele mai slabe care pot fi susceptibile de îmbolnãviri . Înainte de interventia în fiecare familie mãinile si uneltele se dezinfecteazã ( spalã ) prevenind rãspândirea unei eventuale boli si declansarea agresivitãtii albinelor ( din cauza mirosului altei familii imprimat în degete ) .

Pentru a preveni rãcirea cuibului sau iscarea furtisagului primãvara si în lipsa unui cules cuibul nu se va descoperi în întregime ci numai câteva rame care pe mãsurã ce sunt cercetate cât mai rapid se acoperã din nou .

Dupã desprindere podisorul se lasã câteva minute nemiscat pentru ca albinele sã se linisteascã apoi se ridicã si se pot da câteva fumuri în lungul ramelor . Se introduce dalta apicolã între rame mãrind intervalul dintre ele pentru a putea apucã rama de speteaza superioarã cu degetele ambelor mãini si a o scoate din stup evitând lovirea ramelor si strivirea albinelor ( sau a mãtcii ) de peretii stupului . Se va preveni iritarea albinelor evitând frecarea albinelor de pe fagurele care se scoate de albinele de pe fagurele urmãtor . Rama scoasã se tine în pozitie verticalã întotdeauna deasupra stupului pentru ca albinele tinere sau matca ce s-ar desprinde de pe fagure sã nu cadã lângã stup de unde nu se mai pot întoarce . În caz cã o matcã tânãrã îsi ia zborul de pe rama examinatã stupul se lasã deschis câteva minute pentru ca mirosul familiei sã o cãlãuzeascã înapoi ; dacã matca ce-si ia zborul este mai vârstnicã sansele de revenire sunt mici .

Nu este permisã scuturarea ramei de albine dacã pe ea se aflã matca deoarece printr-o astfel de actiune riscãm s-o molestãm sau "stresând-o" sã provocãm agitatia albinelor . Rama cu ouã si larve va fi periatã de jos în sus sau dintr-o parte pentru a nu rupe antenele , importante organe de simt , albinelor care stau asezate pe rame cu capul în sus .

Agresivitatea albinelor

Reflexul albinelor de a întepa este rezultatul instinctului ancestral de apãrare a individului , a colectivului si teritoriului sãu . Agresivitatea este declansatã de stimuli ambientali , sonori , vizuali si olfactili care în general imitã aspectul si manifestãrile prãdãtorilor "apicoli" :

1. lovituri în stup , zgomote si vibratii în apropierea acestuia ( lovirea repetatã timp de 5 - 10 minute în peretii stupului provoacã dezorganizarea activitãtilor familiei si o stare de panicã intensã care poate determina albinele sã pãrãseascã stupul )

2. miscãri bruste ( repezite sau agresive )

3. îmbrãcãmintea de culoare închisã si cea confectionatã din stofe pãroase ( albina încurcatã în pãrul omului sigur va întepa )

4. obiecte si suprafete lucioase : ceas , inel , ochelari ( atentie la ochi ! )

5. fum mult si cald dat direct

6. substantele de alarmã rãspândite de acul înfipt în piele , de albinele strivite sau de matca "stressatã"

7. mirosuri specifice animalelor

8. mirosuri "specifice" omului : transpiratie , parfum , bãuturi alcoolice , ceapã , usturoi , carii dentare , adrenalina ( secretatã pe piele în stãri de teamã ) ( si mirosul altei familii imprimat în mãini si degete )

9. atacul pãsãrilor , bãrzãunilor , viespiilor , albinelor hoate , furnicilor sau al varroa

10. lipsa de cules : insuficienta hranei si rezervelor de hranã

11. cercetarea ramelor cu puiet ; mentinerea stupului deschis dupã rãcirea vremii

12. înaintea deteriorãrii vremii

13. predispozitia datã de caracteristicile genetice si puterea familiei de albine ( mãrimea "colectivului" de paznice )

14. interferenta teritoriilor familiilor : urdinisurile stupilor prea apropiate ( si lipsa reperelor optice ) cauzând deriva albinelor .

Totusi albinele nu actioneazã ca niste automate , uneori un singur factor declanseazã agresivitatea , alteori combinatia diferitilor stimuli o determinã . Apar si situatii particulare în care timp îndelungat o albinã sau douã zboarã cu insistentã la 20 - 40 cm de fata omului , penduleazã la stânga si la dreapta , pleacã si revine producând un sunet de joasã frecventã , plângãtor ; albina nu se repede sã întepe , bâzâitul neavând frecventa înaltã a albinei iritate ; acest comportament poate reflecta o situatie criticã a familiei : pierderea mãtcii , blocarea urdinisului , ...

Scoaterea rapidã a acului duce la micsorarea durerii ( diminuarea cantitãtii de venin inoculat ) si la prevenirea atacului altor albine în acelasi loc ( atras de substanta de alarmã a organului vulnerant ) .

Veninul unei întepãturi produce reactii locale dolorice , inflamatorii , congestive si iritante . Reactii alergice serioase apar dupã 50 - 200 întepãturi sau numai dupã 1 - 2 întepãturi la persoanele alergice . Simptome : paloare , frison , tegumente reci si umede , prurit , congestie , tahicardie si hipotensiune , tahipnee , dispnee , hiperventilatie , dureri articulare , hipoxie , edem glotic , cianoza , greturi , colici abdominale ( hipersecretie suc gastric ) , diaree , mictiuni frecvente , convulsii si în final paralizie ; complicatii : acidoza metabolicã si coagulopatia intravascularã .

Tratamentul este specific medical ( i.v. hidrocortizon , gluconat de calciu , adrenalina ) , doar reactiile minore pot fi auto-tratate cu analgezice , antiinflamatorii si antispastice ca aspirina si algocalmin , cu antihistaminice ca feniramina ( avil ) , Claritin sau cloropiramina si vitamina C ; locul întepat va fi tamponat cu tincturã de propolis , apã cu sare sau otet , ulei de cuisoare , perclorurã de fier sau seva din frunze de pãtlaginã .

Observatii apicole

Deschiderea stupului si cercetarea ramelor echivaleazã cu destructurarea si destabilizarea unui ansamblu integrat ducând la frânarea dezvoltãrii familiei si la scãderea productivitãtii . Este inutilã ( si dãunãtoare ) cercetarea ramã cu ramã când situatia familiei se poate aprecia prin verificarea ramelor mãrginase si a câtorva rame din centrul cuibului . Starea familiei de albine poate fi stabilitã si prin observarea activitãtii la urdinis , zborului albinelor si prin cercetarea oglinzii stupului .

Zborul albinelor :

1. albinele zboarã slab la zborul de curãtire = orfanizare , umiditate sau soareci în cuib ;

2. si dupã apusul Soarelui albinele ezitã sã intre în stup plimbându-se pe fata stupului , pãrând sã caute ceva = pierderea mãtcii ;

3. albinele ies din stup si pe vreme rece ( sub + 10°C ) = lipsa apei ( necesarã din cauza cristalizarii mierii sau a puietului numeros ) sau supraîncãrcarea pungii rectale ;

4. albinele "danseazã" în fata stupului = puiet eclozionat recent ( zboruri de orientare ) ;

5. albinele cerceteazã grãmezile umede de bãlegar sau rumegus = lipsa substantelor proteice ( polenului ) ;

6. majoritatea albinelor intrã în stup încãrcate cu polen = familia este în stare bunã , are matcã si creste puiet ;

7. culegãtoarele cad greoaie pe scândurica de zbor si se îndreaptã cu greutate spre urdinis = cules bogat ;

8. albine pe scândurica de zbor cu capul orientat spre cãmp balansându-si abdomenul = prezenta culesului ;

9. albine pe scândurica de zbor cu capul orientat spre urdinis balansându-si abdomenul = cules pe sfârsite ;

10. inactivitatea culegãtoarelor chiar în prezenta culesului , mortalitate mare , albine îngrãmãdite seara pe scândurica de zbor = insuficienta sau epuizarea rezervelor de hranã ;

11. albinele se luptã la urdinis si albine moarte pe oglinda stupului = furtisag ;

12. albinele stau grãmadã sub scândurica de zbor formând asa-numita "barbã" = temperatura în stup depãseste + 40 °C ( ventilatie insuficientã ) , suprapopularea cuibului ori lipsa de activitãti pentru doici sau culegãtoare ( mult puiet cãpãcit , sfârsitul culesului ) ;

13. activitate intensã a trântorilor , activitatea culegãtoarelor aproape inexistentã , albinele formeazã grãmezi pe peretele frontal al stupului si "barba" sub scândurica de zbor = familia urmeazã sã roiascã .

Oglinda stupului ( portiune de 50 cm curãtatã si netezitã în fata stupului ) :

1. un grup de 10 - 12 albine = o matcã moartã

- a) la începutul primãverii = eliminarea uneia din cele 2 mãtci ( de înlocuire ) acceptate toamna de unele familii sau atacul albinelor hoate ;

- b) în plin sezon activ = înlocuirea mãtcii necorespunzãtoare ( schimbare linistitã ) , neacceptarea mãtcii introduse sau atacul hoatelor ori al albinelor bezmetice ( scuturate de pe fagurii din stupul lor în incinta stupinei ) ;

2. albine moarte si resturi la sfârsitul iernii = zborul de curãtire a fost efectuat ;

3. albine chircite care se târãsc = victime ale furtisagului ;

4. albine subdezvoltate cu aripi deformate , mortalitate mare = infestare puternicã a familiei cu varroa ;

5. albine adulte care se târãsc = epuizare sau îmbolnãvire cu nosemozã ;

6. albine tinere cu abdomenul mãrit care se târãsc = victime ale "bolii de mai"( spiroplasmoza - polen toxic sau alterat ) ;

7. larve si nimfe de trântor în aprilie - mai = rezerve insuficiente de hranã , lipsa culesului de polen ;

8. puiet nimfal = lipsa substantelor proteice sau a apei ( albinele sugând hemolimfa unei pãrti a puietului pentru a putea hrãni restul ) , rãcirea puietului primãvara si toamna ( temperaturi scãzute si familie slabã sau depopularea familiei în urma unei boli ori a varoozei ) sau atacul larvelor de gãselnitã ;

9. puiet cenusiu - albicios sau gri = îmbolnãvire cu ascosferozã ( "puiet vãros" ) .

Principii biologice

Albinele nu pot fi considerate ca fiind domestice , toate albinele sunt sãlbatice prin ritmul si modul lor de viatã care nu pot fi modificate , omul putându-le doar ajuta si exploata .

Familia de albine este o unitate integratã alcãtuitã din matcã , lucrãtoare , trântori , cuibul cu puiet si provizii si zona lui de apãrare . Oricare din componentele familiei are un rol determinant în viata ei .

Dezvoltarea familiei de albine se desfãsoarã pe verticalã : fagurii se clãdesc de sus în jos ; mierea este depozitatã din partea superioarã înspre partea inferioarã ( , în fagurii mãrginasi albinele acumuleazã rezerve de hranã blocându-i cu miere ) , în primãvarã matca îsi extinde ponta în sus . În timpul culesurilor apare deosebirea dintre adãpostul construit de om si cel natural unde mierea este depozitatã sus , în celule vechi iar matca îsi trece ponta jos , în celule noi abia clãdite .