CABINET STOMATOLOGIC

DR. LECA EDUARD


cabinet            medic            servicii           pacienţi           preţuri            contact           home

 

NOUTĂŢI

COROANE DENTARE CERAMICE PE SUPORT DE ZIRCONIU

 

 Coroanele dentare cermice (porţelan) pe suport de zirconiu sunt folosite pentru a recrea atât dinţii din faţă, cat si dinţii posteriori, care s-au spart sau care s-ar putea sparge datorita plombelor supradimensionate sau fracturilor dentare. Exista o varietate de materiale folosite pentru a le construi. Coroanele dentare ceramice pe suport de zirconiu  arată şi se percep ca si cum ar fi dinţi naturali.

 Oxidul de zirconiu este un material ceramic foarte rezistent ( alb, potrivit culorii dintilor ) utilizat, de exemplu, în medicina generală şi pentru proteze de sold.

 Raţiunile pentru care un cabinet stomatologic prefera sa adopte materialul din oxid de zirconiu sunt multiple:

- rezistenţa deosebită la presiune îl face capabil sa suporte solicitarile masticatorii si uzura zilnice fara a se fractura. Si la fel de important are o transluciditate similara cu cea  a dintilor naturali.

- datorita absentei suportului metalic, lumina este reflectata de o coroana ceramica din oxid de zirconiu la fel ca la un dinte natural. Astfel, zirconiul are cel mai bun efect din punct de vedere estetic, ceea ce este foarte important daca noile coroane ceramice din zirconiu sunt localizate la nivelul dintilor frontali si mai ales daca ele se vor invecina cu dintii naturali.

- o alta calitate majora a zirconiului este absenta coroziunii. Astfel, reactiile gingivale cum ar fi lizereul( dunga ) cenuşie din jurul marginii coroanelor dentare metalo-ceramice nu mai apare. De asemenea lipseste gustul metalic atat de deranjant.

- coroanele din ceramică pe suport de oxid de zirconiu sunt mai uşoare decat cele pe suport metalic, deci acomodarea cu noile lucrari protetice se realizeaza mult mai repede. Acest lucru este foarte important in special in cazul puntilor dentare cu multe elemente.

- riscul de alergie in cazul zirconiului este nul. Nu exista pacienti alergici la acest material, este biocompatibil si bioinert. Zirconiul este inert si din punct de vedere termic. El nu conduce caldura astfel incat variatile termice nu sunt transmise pulpei dentare (nervului) si astfel scade riscul aparitiei iritatiei pulpare.

- precizia lucrarii ceramice din zirconiu este garantata de realizarea structuri interne de catre computer prin taierea dintr-un bloc solid de oxid de zirconiu. Datorita adapatarii extrem de precise a coroanelor ceramice de zirconiu, ele pot fi cimentate cu material biocompatibil care nu produce iritatii pulpare.

Tehnologia sofisticata utilizata pentru ralizarea danturii de portelan pe suport de oxid de zirconiu, precum si faptul ca zirconiul de calitate este scump fac ca pretul unei coroane ceramice de acest tip sa fie ridicat.

IMPLANTUL DENTAR


Ce este un implant dentar?

   Implantul dentar este un corp metalic, de regulă din aliaj de titan, care se plasează în osul maxilar sau în mandibulă şi care preia funcţia rădăcinii dentare. Acceptarea implantului de către organism(osteointegrarea) presupune formarea şi consolidarea legăturii dintre suprafeţele implantului şi ţesutul osos.
    Toate celelalte suprastructuri ataşate implantului fac parte din lucrarea protetică care va înlocui unul sau mai mulţi dinţi. În cazul implantelor moderne, suprastructura este formată din coroana dentara şi legătura dintre aceasta şi implant (bontul dentar).



 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
De ce titanul?

   În prezent, marile companii producătoare folosesc aliajul de titan pentru confecţionarea implanturilor. Raţiunea folosirii acestui metal este foarte simplă: este biocompatibil şi foarte rezistent. Încă de la începutul utilizării titanului a existat o preocupare constantă de a îmbunătăţi aderenţa acestuia la os. La începutul anilor '80, s-a încercat îmbunătăţirea suprafeţei externe a implantului prin tratarea cu acizi, sablare sau prin adiţia de alte materiale care au proprietatea de biocompatibilitate (hidroxiapatita).
 

Care sunt formele implantelor?


   De-a lungul timpului, pentru a asigura o legătură cât mai stabilă şi de durată între suprafaţa implantului şi os, au fost propuse şi utilizate implante de mai multe forme: lamă, ac, cilindru, toate acestea fiind poziţionate în interiorul osului. Alte tipuri de implante urmăreau ca formă suprafaţa osului, sprijinindu-se pe aceasta.
   Practica a arătat că tratamentul prin implante sub formă de şurub are rezultatele cele mai bune. Cheia acestui succes constă în suprafaţa mai mare de contact între implant şi ţesutul osos, precum şi în faptul că procedura chirurgicală este mai puţin traumatizantă decât în cazul folosirii celorlalte tipuri de implant. Ca urmare, în prezent, acest tip de implant este utilizat pe scara cea mai largă. Însă, şi şurubul are dezavantajul de a produce resorbţie osoasă în zonele de maximă tensiune obţinute prin înşurubare. Acest lucru se datorează limitării aprovizionării cu sânge a zonei de os tensionate. Se pare că forma de implant cu cele mai mari avantaje este forma de cilindru cu aripioare care măreşte suprafaţa de contact cu osul cu până la 30% şi nu generează forţe de apoziţie osoasă deoarece nu se aplică prin înşurubare (implantele BICON).


Care sunt etapele terapiei prin implanturi?


   Prima etapă a tratamentului prin implante este evaluarea de către medicul stomatolog a stării generale a pacientului, cele mai importante aspecte urmărite fiind disfuncţiile metabolice şi endocrine, afecţiuni imunologice, tratamente medicale în curs. În cazul existenţei unora dintre aceste afecţiuni, este necesară efectuarea unor analize suplimentare pentru stabilirea mai precisă a şanselor de reuşită. Un factor major de risc este fumatul excesiv, deoarece acesta scurtează durata de viaţă a implantelor. Toate aceste aspecte influenţează calitatea osului receptor de implante. Există câteva contraindicaţii relative ale implanturilor dentare, în sensul că necesită unele pregătiri preoperatorii, şi anume:

  • Starea de graviditate sau lactaţia- contraindicaţie majoră;
  • Osteoporoza intr-o formă uşoară. Se fac teste sangvine – fosfataza alcalină si acidă;
  • Boli cardiace compensate. Dacă pacientul ia medicamente anticoagulante, va intrerupe tratamentul si va trece pe antibioterapie;
  • Diabet in forme uşoare. Se face antibioterapie cu 2 zile inainte de aplicarea implanturilor, şi apoi inca 10 zile;
  • Reumatism articular acut – tot sub profilaxie antibiotică;
  • Alergie la unul din materialele implantate- foarte rară; 
  • Nevralgia esenţială de nerv trigemen( nerv care inervează arcadele dentare );
  • Bruxismul ( scrâşnirea din dinţi ziua dar mai ales noaptea )– contraindică folosirea ceramicii in lucrările protetice.

     
       La nivelul cavităţii bucale şansele de succes a terapiei prin implanturi sunt semnificativ influenţate de igienă, prezenţa afecţiunilor parodontale, prezenţa, poziţionarea şi anatomia dinţilor restanţi şi starea gingiei.
       Factorul local cel mai important este cantitatea osului restant. În cazul în care volumul osos este insuficient pentru plasarea implanturilor, se pot face o serie de intervenţii pentru mărirea crestei osoase receptoare. Adiţia de os se face cu os autogen (os propriu) sau cu os artificial, singurul inconvenient în aceasta ultimă variantă fiind mărirea duratei tratamentului cu 3-6 luni. Pacientul va efectua o serie de analize de sânge, precum şi o radiografie panoramică sau computertomografie pentru a aprecia calitatea şi dimensiunile osului restant.
        A doua etapă este reprezentată de intervenţia chirurgicală propriu-zisă prin care se introduce implantul în os. Folosind tehnici de microchirurgie minim invazive, sub anestezie locală, se face o incizie în mucoasa crestelor osoase, se descoperă osul receptor în care se prepară cu freze speciale o cavitate. În funcţie de dimensiunile osului restant se stabilesc diametrul şi lungimea implantului. Pentru formarea unei suprafeţe de osteointegrare cât mai extinse, este de dorit ca dimensiunile implantului să fie cât mai mari (în lăţime, nu neapărat şi în lungime). Cu toate acestea în unele cazuri pot exista limitări anatomice generate de traiectul nervului mandibular la arcada inferioară sau de sinusul maxilar şi de cavitatea nazală în zona superioară.
       După plasarea implantului se poate opta pentru două soluţii de tratament în funcţie de stabilitatea iniţială a implantului în cavitatea preparată în os. Prima variantă este acoperirea implantului cu mucoasa bucală prin sutură. Astfel în timpul osteointegrării implantul este ferit în totalitate de acţiunea factorilor externi, factori ce în unele cazuri pot afecta acceptarea implantului. Această perioadă de protecţie a implantului durează în medie 3 luni la mandibulă, iar la maxilar maximum 4-6 luni. După această perioadă, implantul este pregătit să susţină o lucrare protetică. Se practică o mică incizie în mucoasa bucală, chiar în dreptul implantului, prin care se ataşază lucrarea protetică, respectiv coroana dentară artificială care poate fi din ceramică, compozit sau fibră de sticlă. 
       În ultima perioadă, unele şcoli de implantologie optează pentru scurtarea sau chiar renunţarea la această perioadă de protejare a implantului. Această tehnică are şanse reale de succes în cazul unei stabilităţi imediate foarte bune a implantului. Statistic vorbind însă această opţiune de tratament scade în ansamblu şansele de reuşită.
       Pe tot parcursul unei astfel de intervenţii, pacientul este anesteziat local fără a percepe nici o senzaţie dureroasă. În cazul intervenţiilor extinse durerea poate apărea odată cu dispariţia efectului anestezic. În aceste momente durerea poate fi uşor înlăturată cu ajutorul medicaţiei antialergice şi antiinflamatorii. În zilele următoare, la nivelul sectorului interesat se poate manifesta o slabă senzaţie de disconfort. În funcţie de amploarea intervenţiei, pentru 2-3 zile poate apărea o tumefacţie la nivelul tegumentelor.
       În urma unei astfel de intervenţii, pacientului i se administrează timp de 3-5 zile medicaţie antibiotică, antiinflamatorie şi antialergică.

    Care sunt avantajele implanturilor?


       Deşi numeroase persoane sunt reticente în faţa termenului de intervenţie chirurgicală, totuşi în prezent numeroşi pacienţi au ales avantajele terapiei prin implante. Intervenţia nu este una mai dificilă decât o banală extracţie dentară. Un mare avantaj îl constituie faptul că un implant lucrează şi se "simte" ca un dinte normal şi nu irită gingia din jurul lui.

      Dar cel mai mare avantaj al implantelor este dat de conservarea ţesutului dentar: în cazul lipsei unui dinte se protezează zona respectivă fără interesarea dinţilor vecini (ca in cazul unei punţi dentare când se pilesc dinţii vecini).

     

       În cazul lipsei mai multor dinţi cu ajutorul a două implanturi se poate susţine o lucrare protetică fixă,

     

     uneori implanturile pot îmbunătăţi considerabil stabilitatea protezelor mobile,

     

     sau chiar se poate inlocui toată arcada dentară cu implante individuale.


    Cât "ţine" şi cum se întreţine un implant?


       Rata de succes a implantelor dentare, statistic vorbind, este pe undeva pe la 97% din cazuri. Durabilitatea în timp a implantelor este asigurată de o igienă riguroasă a cavităţii bucale. Se spune că durata de viaţă a unui implant este egală cu durata de viaţă a dintelui pe care îl înlocuieşte. Nu există nici un motiv pentru care un implant nu ar rezista o viaţă întragă câtă vreme pacientul respectă regulile elementare de igienă dentară. Depinde doar de dumneavoastră să decideţi cât timp doriţi să ţină un implant. Igienizarea zilnică a cavităţii bucale necesită deprinderea unor noi metode de îndepărtare a plăcii bacteriene prin folosirea periuţelor interdentare şi a duşurilor bucale. Numai medicul stomatolog este în măsură să explice şi să evalueze eficienţa acestor metode, de aceea prezenţa într-un cabinet stomatologic o dată la 3-4 luni este obligatorie.

    Cât costă tratamentul prin implant?


       Tratamentul prin implanturi este o procedură complexă, utilizarea tehnologiei de ultimă generaţie şi a implanturilor de bună calitate fiind obligatorie pentru a garanta succesul. De aceea, costul acestui tip de tratament este mai mare decât al tratamentelor clasice. În cabinetele stomatologice din România costul unui implant este cuprins între 500 şi 1500 de euro. În cabinetul nostru preţul variază, în funcţie de tipul de implant, de la 350 la 600 de euro. La acest cost se adaugă cel al coroanei care acoperă implantul (vezi lista de ptreţ-secţiunea protetică).

       Deşi tratamentul prin implante este un tratament complex şi de durată, implicând nişte costuri deloc neglijabile, avantajele majore faţă de alternativa clasică justifică pe deplin o astfel de opţiune. Sper ca rândurile de mai sus, precum şi pozele, să vă convingă să faceţi măcar primul pas şi anume discuţia cu medicul.

  • ALBIREA DINŢILOR
     

     

    Care sunt cauzele colorării dinţilor?

     

        Există mai multe cauze. Cele mai comune sunt îmbătrânirea şi consumul unor substanţe ca şi cafeaua, ceaiul, cola, vin roşu, etc. Pe parcursul formării dintelui, administrarea de tetraciclina si fluorizarea excesivă pot cauza colorarea dentară. La dinţii la care s-a extirpat nervul, în timp, culoarea lor se închide. Petele care pot fi înlaturate prin curaţare profesională se numesc coloraţii extrinseci. Cele care nu pot fi înlăturate prin această metodă se numesc coloraţii intrinseci. Majoritatea substanţelor ca şi cafeaua, ceaiul, cola, vin roşu duc la apariţia unor coloraţii extrinseci care cu timpul pot penetra structura smalţului si duc la apariţia coloraţiilor intrinseci. Albirea dentară este indicata pentru aceste coloraţii intrinseci.

     

    Cine poate beneficia de albirea dinţilor?

     < xml="true" ns="urn:schemas-microsoft-com:office:office" prefix="o" namespace="">

        Aproape oricine. Totuşi, tratamentul poate sa nu fie la fel de eficient pentru coloraţiile închise la culoare ca cele de tetraciclină. Noi putem determina daca sunteţi un candidat pentru această procedură, în urma unei consultaţii dentare.

     

    Cât de sigură este procedura?

     

        Albirea dentară realizată sub supravegherea unui medic dentist este sigură. Nu este indicata la:
     -femei însărcinate
     -copiii sub 14 ani
     -femei care alăptează

     

    Ce metode de albire există?

     

        Există cel puţin 3 metode de albire a dinţilor:

    • Albirea dinţilor acasă, cu gutiere speciale în care se aplică un gel de albire şi se poartă în timpul nopţii timp de 2 săptămâni;

     

     

    • Albirea în cabinetul stomatologic tot cu gutiere, însă se aplică un gel cu o concentraţie mai mare şi care durează aproximativ 1 oră;

     

     înainte                                                                   după

    • Albirea în cabinet cu gel de albire care este activat de o lampă specială de albire pe parcursul a 10 minute. Dupa cele 10 minute gelul este înlăturat si o nouă cantitate de gel este aplicat. Pot fi necesare intre 3 şi 4 aplicări până la obţinerea rezultatului dorit.Respectand instructiunile post albire, dintii dvs. Vor fi intotdeauna mai albi decat au fost pana la realizarea tratamentului. Pentru a mentie rezultatul este indicata folosirea unei paste de dinti pentru albire dentara.

    Ce probleme pot apărea?

     

        Poate apărea o anumită sensibilitate la rece a dinţilor supuşi la aceste metode, dar care se remit în aproximativ 12 ore. La anumiţi pacienţi, pot persista totuşi aceste dureri, caz în care se recomandă tratamentul cu antialgice.

     

    Recomandări după albire:

     

      -Periaţi-vă de doua ori pe zi (dimineaţa şi seara) cu o pasta de dinti desensibilizantă (Sensodyne Fluor) timp de aproximativ 2 săptămâni . Dupa aceea folosiţi o pastă de dinţi normală sau una cu proprităţi de albire. După procesul de albire dentară, dinţii vor continua sa se albească pentru 48-72 ore dupa tratament.
      -Evitaţi consumul unor substanţe care colorează dinţii. Nu consumaţi: cafea, ceai, vin roşu, suc de tomate, suc de soia, oţet balsamic, suc de fructe de pădure, vişine etc.

      -Nu fumaţi după tratament.

      -Beţi lichide cu un pai pentru a evita colorarea.

      -Dacă aveţi sensibilitate, evitaţi alimentele acide pentru câteva zile după tratament.