VIE ÎMPĂRĂŢIA TA !

 

 


 

 

 

 

 

În Cerul nostru nu se zvârcolesc ca râmele

Misiunile voastre spaţiale plecate

În căutarea unui Dumnezeu pe Care nu-L mai cunosc.

Pentru noi Cerul e atâta de mare

Că încape tot într-un Pocal;

Într-o măsură de vin şi de pâine

El se ascunde şi aşteaptă.

 

 

Steaua noastră luceşte puternic,

Sub raza ei se adună magi şi păstori,

Ea umblă îmbrăcată în sac şi ne arată calea -

Steaua noastră nu are cinci colţuri.

 

 

Focul nostru luminează fără să ardă,

El coboară, ţi se aşază pe chip şi-ţi dă voie

Să te scalzi în flacăra lui.

Când l-ai primit, poţi să strigi cu bucurie

"Hristos a înviat ! ".

 

 

La voi focul porneşte pe-o ţeavă

Şi-aduce durere şi moarte.

Cu el umblaţi prin deşert

Înecând nisipul în sânge

"Ca să instauraţi libertatea",

Voi, inchizitorii apostaziei.

 

 

Noi nu împuşcăm furii în casă

Şi noaptea nu ne stricăm somnul

Meditând la legile proprietăţii.

Sărace sunt bănci şi seifuri

În calea averilor noastre:

Noi ne-am adunat în Ceruri comori

Pe care molia şi rugina nu le mănâncă.

 

 

Degeaba vă amăgiţi dizolvând frontiere

"Ca să circulaţi liberi în "marea familie" " ,

Atât de liberi încât pecetea din frunte

Sau de pe mâna dreaptă

Să vă poată afla oriunde v-aţi duce

Şi-n paturile voastre, şi-n gaură de şarpe.

 

 

Moştenirea noastră e veşnică şi nestricăcioasă:

Noi avem o familie mai mare

Şi un Tată de dinainte de veacuri.

În faţa Lui plecăm genunchii zicând:

"Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta !".

 

 

În vreme ce alţii îşi pleacă

Genunchii coloanei vertebrale,

Ei, ce altădată clădeau socialismul

Acum sunt zidari şi meşteri masoni

În faţa "construcţiei europene".

 

 

Vino, dar, împărăţie a deşertăciunilor,

Înalţă-te şi te preamăreşte

Sub geamătul înăbuşit al pruncilor ucişi,

Sub urletul de pofte al desfrânatelor,

Sub marşurile stradale ale pederaştilor,

Sub propaganda studenţilor care îi închid uşa lui Hristos!

 

 

Ca un Babel al pieirii

Te vei întoarce în pulbere

Şi urâciunea pustiirii

Va cădea din templu

Înecată de propria-i rugină

Şi din sângele scurs din rănile

Lui Iisus-Messia.

 

 

Toată natura te aşteaptă să cazi -

Nu numai Copiii goi din Africa toridă,

Dar şi Fetiţa-cu-Chibrituri ce se duce

În braţele Tatălui, prin gerul Noului An,

Prin viscolul otrăvit al "Noii Ere", "New Age".

 

 

În calea ta, apele din fântâni seacă şi se împut,

A treia parte din păduri s-au uscat.

Iată, sfârşitul ţi-e aproape.

 

 

Rătăcind prin deşert,

Spânzurând în mână steagul tău cu stele

Ai să vezi din cer stele adevărate cum cad,

Luna întunecându-se şi soarele scăpătând.

Vei vedea fulgerul ce se cunoaşte

De la un capăt la altul al zării,

Şi un iezer de foc ce te-aşteaptă

La venirea Slavei lui Dumnezeu.

 

 

El te va pune aşternut picioarelor Sale,

Din temniţele tale îi va scoate pe robi

Şi îi va face fii ai Săi.

Atunci morţii vor învia

Şi pietrele vor binecuvânta numele Domnului,

Bolovanii de care au murit ucişi profeţii.

Atunci se va închide poarta

Şi candelele tale goale se vor stinge

În întunericul cel mai din afară.

 

 

Atunci vom păşi cu toţii

"Scursurile" veacului întors pe dos,

"Retrograzii", "fanaticii", "extremiştii", "anarhiştii",

"Încuiaţi", "dogmatici", "habotnici",

Cei ce plâng şi cei ce flămânzesc,

Cei prigoniţi şi însetaţi de dreptate.

 

 

Atunci vom păşi bucurându-ne

La masa Fiului de Împărat,

Acolo unde ni s-a pregătit loc veşnic,

Cer nou şi pământ nou

De unde a pierit toată întristarea şi tot suspinul.

 

 

 

 

 

Căci am cunoscut Adevărul şi acesta ne-a făcut liberi

Şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vlad Pârău