Povestea lui Victor Lazăr


 

A fost o dată, ca niciodată ...

Toate poveştile încep astfel, dar nu multe se termină cu optimistul "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi...". Depinde de fiecare dintre noi dacă alegem să trecem prin condeiul vieţii cu ochii închişi sau dacă, dimpotrivă, punem mâna să re-scriem povestea tristă a acestei lumi, oferind celor din jur încă o şansă, aşa cum Însuşi Dumnezeu ne-a oferit şanse pe care nici nu le merităm măcar. 

Povestea pe care am să ţi-o spun astăzi este una cu final deschis. Ea aşteaptă de la tine să primească un deznodământ fericit: 

Victor Lazăr s-a născut într-o familie defavorizată din mediul rural, în Basarabia (comuna Ciuteşti, raionul Nisporeni, R. Moldova). Tatăl său, alcoolic înrăit, i-a ruinat copilăria şi adolescenţa. De răul lui, Victor, împreună cu surioara mai mică şi cu fratele Ionel, a fost nevoit să fugă să locuiască la bunica din partea mamei, într-un sat învecinat. Astfel s-au trezit 4 suflete în situaţia de a se întreţine din pensia bunicii, de numai 300 de lei (60 lei româneşti). Fiind singurul bărbat cu putere de muncă din familie, Victor s-a văzut nevoit să abandoneze cursurile şi să îşi găsească de lucru la negru în Chişinău. Tocmai absolvise nouă clase şi putea să aibă înainte un viitor promiţător. Cu toate acestea, a ales să muncească pe bani de mizerie şi în condiţii greu de imaginat pentru noi, cei din România. Anii de muncă l-au slăbit şi starea sănătăţii i s-a agravat. În vara anului 2006, Victor Lazăr a decis să spargă tăcerea, adresând o scrisoare în care cerea ajutor secţiei din Chişinău a Radio Europa Liberă. Jurnaliştii inimoşi ai acestui post de radio, coordonaţi de doamna Valentina Ursu (reporter), au realizat o emisiune-reportaj în care au prezentat povestea lui Victor. De asemenea, au făcut demersurile necesare pentru a îl ajuta pe băiat să se reintegreze în sistemul şcolar, astfel încât să îşi poată termina liceul.  

La data de 1 septembrie 2006, la vârsta de 22 de ani şi după 6 ani de când renunţase la studii, Victor Lazăr a intrat în clasa a X-a a Liceului Profesional nr. 1 din Chişinău, găsindu-i-se şi un loc la internatul acestei instituţii.  

Despre povestea lui am aflat ascultând prin Internet emisiunile Radio Europa Liberă. Ştiind că în preajma datei de 31 august 2006 (Ziua Limbii Române în Basarabia) mă voi afla la Chişinău, am luat legătura cu doamna Valentina Ursu (reporter Radio Europa Liberă Chişinău), care m-a ajutat să îl întâlnesc personal pe Victor Lazăr. Cu ajutorul sponsorului şi susţinătorului revistei "Credinţa noastră", domnul Emanuel Preda, consilier al Partidului Democrat din Braşov, am reuşit să îi ofer lui Victor Sfânta Scriptură, un pachet de cărţi şi un ajutor financiar de 500 RON, pentru a îl încuraja la început de an şcolar. 

De atunci şi până astăzi, Victor Lazăr mi-a tot scris, ţinându-mă la curent cu evoluţiile lui şcolare şi cu situaţia din Basarabia. El a adresat chiar şi o scrisoare de mulţumire cititorilor revistei "Credinţa noastră" pentru darul primit.  

În vara lui 2007, Victor mă anunţa că a sfârşit cu bine primul său an de liceu, în ciuda greutăţilor financiare. Mi-a trimis un extras după registrul de evidenţă şcolară, ca dovadă a performanţelor sale deosebite (zero absenţe, note peste 9,50 la majoritatea disciplinelor). Mi-a povestit despre importanţa darului pe care i-l făcusem la începutul anului şcolar, acel ajutor financiar reprezentând singurii lui bani de şcoală pe parcursul unui an întreg. M-a asigurat că îşi va continua studiile cu aceleaşi rezultate şi m-a rugat să nu îl uit în anul care urmează.   

La 21 august 2007 i-am trimis prin mandat poştal suma de 85 USD, bani pe care îi strânsesem în timpul anului din colecte sporadice prin clasele Colegiului Şaguna din Braşov (cls. a X-a E şi a XI-a D).  

De curând am iniţiat o nouă campanie de strângere de fonduri pentru Victor Lazăr, la care au răspuns cu entuziasm clasele a IX-a D, a XI-a E, a XII-a D.  

Îi rog pe toţi cei sensibili la cauza acestui băiat excepţional pe care soarta vremelnică l-a făcut să se afle într-o situaţie atât de amară şi, aş spune chiar, EROICĂ pentru vârsta lui, să se alăture colectei iniţiate de Vlad Pârău şi revista "Credinţa noastră". 

Orice ajutor contează, oricât de neînsemnat, deoarece puterea de cumpărare în Basarabia este cu mult mai mică decât la noi, astfel că, banala sumă de 100 de lei româneşti reprezintă peste Prut salariul pe o lună de zile. Banii noştri de sendviş pe care atâţia colegi i-au donat până acum au pentru Victor Lazăr o valoare mult mai mare decât în România.  

Până în prezent am reuşit să adun o sumă de aproximativ 50 RON. Nu rămâneţi indiferenţi! Alăturaţi-vă acestei poveşti de viaţă, finalul căreia depinde de fiecare dintre noi! Să ne adunăm comori în Ceruri, ştiind că numai DĂRUIND, VOM DOBÂNDI !  

Tuturor celor interesaţi le stau la dispoziţie rubricile  

Acţiuni umanitare

Contact

Ascultă on-line povestea lui Victor Lazăr la Radio Europa Liberă:

click aici !

Braşov, 19 ianuarie 2008  

Vlad Pârău. 

Nu rămâne indiferent! 

Arată că îţi pasă! 

Implică-te!