Histos a înviat !

 


Credinţa noastră

Numărul 28 – Înviere 2008

Sus în naltul Ceriului
La porţile Raiului
Este-un pom mare-nflorit
Cu petale aurit.

Sub pom şade Dumnezeu
Judecând pe robul Său:
- Ştii tu, Adame, ce ţi-am spus
Când în Rai Eu te-am adus?

Din toţi pomii să mănânci
De unul să nu te-atingi.
Dar tu nu M-ai ascultat
Şi din pom tu ai mâncat.

Pentru tine, moş Adame,
Mi-or bătut piroane-n palme.
În palme şi în călcâie
Ca să-ţi spăl păcatul ţie.

Şi-am urcat pe Crucea Mea
Şi-n mormânt de piatră rea.
Dar şi când am înviat
Iadul s-o cutremurat.

Jos în burta iadului
În văpaia focului
Sfărâmat-am zece porţi
Pentru tine şi cei morţi.

Şi-am suit la Cer cu voi
Să vă dau Raiu-napoi.
Dar oamenii n-or aflat
Binele n-or căutat.
Dar oamenii n-or crezut,
Răi or fost, răi s-or făcut.

Şi când lumea s-o găta
Am să Mă scobor în ea
S-o judec, s-o cumpănesc,
Raiul să i-l dăruiesc.

Raiul cel dintru-nceput
Unde-ai fost şi tu demult.
Raiul cel din veşnicie,
Mila Domnului să fie !

Pagina următoare >>