Poezii

File:Mixup.jpg
File:Rainbowbeams.jpg
  Cuprins Dorinţa Pădurea Viaţa ca flacără Rondelul trenului rapid Rondelul rapidului Decebal Rondelul stâlpului de înaltă tensiune Fulgerul Rondelul istoriei Sonetul voinţei Glossă Destin Timp Tripticul amorului Rondelul singurătăţii Rondelul insomniei Rondelul timpului ce trece Lecţia de dragoste Sonetul departării Nunta Doi Fuit irreparabile tempus Sonetul unei noi iubiri Amor in statu renascendi Oda bucuriei creaţiei Iubire muritoare Părul tău Ochii tăi Ateism Matematica sentimentelor Tu Depresie Singurătate Dorinţa
(Pagină aflată în construcţie) 200 ***   PĂDUREA Pădurea-i o aripă cu pene diafane Ce verdea clorofilă între nervuri o ţese. În freamătu-i sălbatic aud cântări alese --- Sonoră orchestrare de frunze şi liane. Dar când domoale vânturi au glas de uragane Un geamăt surd şi aspru din iaduri parcă iese, Da buzna-n catedrală pe nepoftite mese, Iar orga hohoteşte-n solemnităţi profane. Aşa-i şi-al nostru suflet în veşnica-i schimbare: Profundele acorduri ce n-au nicicând repaos Pierdute-n spaţii goale, nu îşi găsesc hotare. A vieţii grea furtună e un cumplit adaos Necontenitei sale, continuă mişcare, Oglindă infinită a veşnicului haos.
Înapoi la Cuprins
 
VIAŢA CA O FLACĂRĂ Spun unii că-i mai bine ca traiul monoton Să fie, fără griji, dureri sau fără patimi, Sa mergi pe-un singur drum, s-asculţi de-un singur ton, Să nu ştii bucuria ce-nseamnă, şi nici lacrimi. Iar alţii spun ca viaţa sa fie cât mai lungă, Caci astfel vei cunoaşte mult timp şi fericirea. Dar traiu-ndelungat nu poate să-ţi ajungă Caci banii n-au valoare de nu cunoşti iubirea! Dar viaţa mea-i o flacără, un foc. Ce poate fi mai bun -- o ardere cu fum Ce merge-ncet, mocnit --- sau violentul joc Al vâlvătăii-aprinse ce schimbă totu-n scrum? Aş vrea să cunosc totul, de orice fel sau gen, Din adâncimi terestre la înălţimi de stea. Ca flacăra ce arde-n curent de oxigen Energică, ardentă să fie viaţa mea!
Înapoi la Cuprins
 
RONDELUL TRENULUI RAPID Prin viaţă eu voi trece precum un tren rapid: Nu-mi pasă de oprelişti ce mi se pun în cale; În lături fug mărfare şi trenuri personale, În goană eu sorb spaţiul cu un nesaţ avid. Şi doar lumină verde se vede la semnale Ce mie cu iuţeală noi drumuri îmi deschid. Prin viaţă eu voi trece precum un tren rapid: Nu-mi pasă de oprelişti ce mi se pun în cale. Ferii, nu-mi staţi în cale, căci crunt eu vă ucid; Ca fulger propagat în luminoasă vale, Eu spaţiul voi străpunge cu străluciri astrale, Zadarnic bariere îmi pun în faţă zid. Prin viaţă eu voi trece precum un tren rapid ...
Înapoi la Cuprins
 
RONDELUL RAPIDULUI DECEBAL Trecea în goană mare rapidul Decebal Pe şine şuierau a lui roşii vagoane Ca nişte-nfierbântate, turbate lighioane Ca un torent ce-aruncă în zare al lui val. Şi-n urmă rămâneau pustiile peroane Însă lumină verde se vede la semnal - Trecea în goană mare rapidul Decebal Pe şine şuierau a lui roşii vagoane. Craiova, Bucureşti, Constanţa, litoral! Se-nşiră în miez de noapte cu-aprinsele neoane Tot anul trece iute cu-a lui patru sezoane Dar cel mai scurt îmi pare sezonul estival Când trece-n goană mare rapidul Decebal.
Înapoi la Cuprins
 
RONDELUL STÂLPULUI DE ÎNALTĂ TENSIUNE Un stâlp de-naltă tensiune către cer Ridică braţe-ntinse --- ai lui izolatori Ce ţin în frâu mii volţi fulgerători , Fascicul luminos ce aleargă în eter . Hidrocentrala-mpinge cu-ai ei generatori Minusculi electroni , ca un adanc mister . Un stalp de-nalta tensiune catre cer Ridica brate-ntinse --- ai lui izolatori . In aspra-mi existenta ma simt un efemer , Insa un gand ma face sa fiu triumfator Si cu-a lui maretie ma simt nemuritor Nimic nu imi lipseste , nimic eu nu mai cer . Un stalp de-nalta tensiune catre cer Ridica brate-ntinse --- ai lui izolatori ...
Înapoi la Cuprins
 
FULGERUL Iubesc repeziciunea si tot ce-i trecator , Doar vocea mea rasuna in Ziua de Apoi Si-a noastra-mparatie e cerul unde noi Ne nastem , prindem aripi pentru un unic zbor . La fel ca si lumina , am trup stralucitor Ma nasc in ochii negri de-ntunecate ploi Cand apriga furtuna le cheama in suvoi Atunci imi incep zborul si-alerg din nor in nor . Iubit am fost de oameni atunci cand Prometeu Dim mine-a creat Focul , acest fantastic zeu Lumina dand caldura si alte energii . Dar uneori se uita ca este-n gandul meu Un demon al revoltei si dorul de pustii , In flacari stand dezmatul cumplitelor orgii .
Înapoi la Cuprins
 
RONDELUL ISTORIEI Istoria umana imi pare un abis , Prapastie adanca ce imi provoaca sila ; Dezgustul se preface parca-n mila ; Ce cazne inutile pentru un jalnic vis ! A timpului uzura ne roade ca o pila , Ca un vertij neantul in fata-mi s-a deschis . Istoria umana imi pare un abis , Prapastie adanca ce imi provoaca sila . Imi pare viitorul nesigur , indecis A mea biata fiinta tarandu-se umila A timpului capcana , vicleana si abila Prezentul si trecutul speranta mi-au ucis . Istoria umana imi pare un abis ...
Înapoi la Cuprins
 
SONETUL VOINTEI Tarnacop , ranga , baros -- toate musca stanca dura Ma caznesc cu noi eforturi , cu rabdare temerara Insa filonul de aur -- mult dorit -- nu vrea sa apara Ca un demon sta intr-o cripta-ntunecata si obscura . Si ce mult doresc in viata-mi sa-i vad forma sfanta , pura Cu lucirea-i minerala , ca de foc aprinsa para ! ... Numai soarele si praful si tacerea ma-nconjoara Oboseala si plictisul -- ele-ncet acum ma fura . Dar ma scol , mi-adun puterea si din nou din dura stanca Zmulg bucati de roca sparta cu o indarjita credinta -- Flacara ce vesnic arde , taina veche si adanca . Chiar de-s sculele sfarmate , nu se sperie-a mea fiinta Caci o singura unealta , ce nu e uzata inca Sta deasupra tuturora -- poarta numele VOINTA !  
GLOSSA Acela care poate sa vada si s-asculte , Este-ntelept , din toate el stie foarte multe , Un adevar etern , stiut de orisicine , E rasplatit cu bine acel ce face bine , Prin arta si stiinta omenirea progreseaza , In aspra lupta a vietii inima fie-ti viteaza . Vezi pe cate unul prin viat singuratic De-ti pare ca el este cam aspru si salbatic ; Nu se-amesteca-n multimea ce-n larma zgomotoasa Ne-arata a sa prostie ce-i vesnic plicticoasa ; Prin sufletul si mintea-i el poate sa ne-ncante Acela care poate sa vada si s-asculte . El stie si cunoaste al tuturora mers , Si intr-un singur deget , intregul univers El poate sa-l invarta si astfel iti arata Intreaga sa lume ce mintea-i o strabate Si iata adevarul ce-n gand o sa-ti rezulte Este-ntelept , din toate el stie foarte multe . Acelui ce te cearta , sa nu-i raspunzi prin cearta Caci a trai ferice este o mare arta . Vezi pe unul ce incearca cu-a glasului sau vraja Slavindu-te pe tine , sa te atraga-n mreaja . Nu asculta pe-acela ce lauda pe tine --- Un adevar etern , stiut de orisicine . Ajuta pe acela aflat in suferinta Sperantei-zeu da-i suflet si-n el purtand credinta , De grea iti este viata la varsta tineretii Mai bine n-o sa-ti fie la ceasul batranetii . Din boltile senine nicicand traznet nu vine : E rasplatit cu bine acel ce face bine . De mii de ani incoace se-ntreaba omenirea Ce este existenta si ce e fericirea , Precum spun filozofii , gandind in a lor minte Menirea lumii-ntregi e mersul inainte Tot ce-i in asta lume mereu inainteaza : Prin arta si stiinta omenirea progreseaza . Viata-i o lupta lunga , mereu incrancenata Si-a sale crude taine la nimeni nu le-arata Sa nu creezi vreodata desarte idealuri Caci vor pieri cu toate in ale vietii valuri Si va invinge-n lupta doar cel care cuteaza , In aspra lupta a vietii inima fie-ti viteaza . In aspra lupta a vietii inima fie-ti viteaza Prin arta si stiinta omenirea progreseaza E rasplatit cu bine acel ce face bine Un adevar etern , stiut de orisicine Este-ntelept , din toate el stie foarte multe Acela care poate sa vada si s-asculte .  
DESTIN O , de-as putea cunoaste al vietii noastre ţel , S-adun belsug de roade in orisicare fapta ; Destinul , calauza ce pasii ni-i indreapta M-ar duce spre izbanda , cu vrednicul sau zel . O , de-as putea cunoaste ascunsa cale dreapta Si-n lupta existentei sa port acel drapel , Sa-ndrept a mea privire tot timpul catre el Spre culmi tot mai inalte urcand din treapta-n treapta . Nicicand eu nu m-as teme de-ntunecata moarte --- A mea intelepciune ar lumina deplin Enigmele obscure a trecatoarei soarte ... De-aceea , Poezie , spre cerul tau senin Inalt a mele visuri , speranta ca sa poarte Si sa-mi alin tristetea cu harul tau divin .  
TIMP Ca zilele trec greu , adesea mi se pare Mai repede in viata se duc anii Dar tineretea nu poti s-o cumperi cu toti banii Sau cu averea , cat ar fi de mare . Ai vietii ani in goana trec --- se spune , Dar zilele si clipele mai greu , E-un adevar ce va domni mereu Oricat ar fi de aspra a lui intelepciune . Intr-adevar e Timpul ce nencetat lucreaza , Fiinta noastra-ncet , continuu s-o consume , Acesta este Timpul --- stapan pe-ntreaga lume Strajer cu ochi nestins , ce vesnic ne vegheaza ! Si zilele se duc , la fel si-a noastra viata Se-aduna-n amintiri , la fel an dupa an Dar ce atata truda pentru averi sau bani ? Mai bine-am cinsti clipa ce o avem in fata .  
TRIPTICUL AMORULUI PHYLOS Stiu , traiul este tot mai greu Nimic in lumea asta nu-i uman Si ţelul nu-l atingi -- zadarnic orice plan Caci viitorul pare indepartat mereu . Cu fiecare clipa , ceas sau an Se-apropie de tine gandul meu . Iubito , stiu , nu sunt un zeu Dar vreau sa-mi simti al inimii elan . Prieten eu iti sunt , dar cand Amorul A sa sageata va trimite , cu venin Va tulbura al nostru imaculat senin . Noi vom simti incantator fiorul , Spre cer ne va-nalta cu un extaz divin , Vedea-vei ce maret , incantator e zborul . AGAPE` Amorul cu-a sa flama , el inima ne-o arse . Un fulger coborat din lumile astrale Imi pare drumul vietii o luminoasa vale Iar calea fericirii , lung fir ce nu se toarse . Vom merge impreuna pe luminoasa cale , Luceafar -- calauza spre noi fata intoarse Si-obstacol -- orice stanca -- in tandari el o sparse Iar inimile noastre vor bate triumfale . Si printre sarutari se-amestec juraminte , Soptiri adanci , fierbinti imbratisari Rostesc in orice clipa poetice cuvinte , Ecouri care vin din mute departari Si tainice imi par aducerile-aminte A unor neuitate si calde dezmierdari . EROS Extazul ne-a urcat mai sus , mai sus de stele Si-nlantuiti fanatic vom cobori in zbor Dar prabusirea este ceva foarte usor Caci trupurile noastre , desi de patimi grele Purtate ca de-aroma petalelor de flori In vantul pasiunii , ca niste caravele Vor sta tot mai deasupra talazurilor rele Si cantec de sirena , la maluri , da fiori . Caci trupurile noastre , vibrand , se vor uni , Amorul cel carnal tot timpul ne atrage , O fiara insetata el parca deveni , Un tigru fioros care pustiei rage . Cu cata bucurie la tine voi veni , Imi vei reda speranta , tristetea-mi vei distrage !  
RONDELUL SINGURATATII Singuratatea ma-nfioara , ma-nspaimanta , De-aceea as vrea , iubito , sa fii cat mai aproape Iar trupul tau , clavirul ce-nsira pe-a lui clape Mareata melodie , ce sufletu-mi incanta . Si nu vreau fericirea din mana sa imi scape ... Tristetea ma cuprinde , in mine se-nmormanta , Singuratatea ma-nfioara , ma-nspaimanta , De-aceea as vrea , iubito , sa fii cat mai aproape . In noaptea asta mare , ce pentru mine-i sfanta Pluti-vom impreuna pe-ale sperantei ape In care fericirea ar vrea sa se adape Extazul ne dezmiarda , ne-mbata , ne descanta . Si-atunci singuratatea nu ma mai inspaimanta ...  
RONDELUL INSOMNIEI Ce nesfarsite-s noptile de insomnie Cand cerul straveziu te inspaimanta ! Tacerea te-nfioara , te-nmormanta Intr-o intunecata , obscura nostalgie . Doar gandurile tale , se pare , iti cuvanta , Ai vrea sa le cuprinzi in vers , in poezie ; Ce nesfarsite-s noptile de insomnie Cand cerul straveziu te inspaimanta ! Cand timpul tot mai scurt ai vrea sa fie Sporeste plictiseala si se-avanta , Ca un pumnal in piept ti se implanta Si iti rapeste toata a vietii armonie . Ce nesfarsite-s noptile de insomnie ! ...  
RONDELUL TIMPULUI CE TRECE O , cat ma inspaimanta timpul ce vesnic trece ! Caci tot astfel se duce , se scurge viata mea Si-mi pare orice clipa mai tulbure , mai grea , Iar mii de doruri parca vor inima sa-mi sece . Pe cer as vrea sa ard ca o eterna stea Dar tu , iubito , esti prea aspra si prea rece O , cat ma inspaimanta timpul ce vesnic trece ! Caci tot astfel se duce , se scurge viata mea . Al disperarii val vrea parca sa ma-nece Sa ma scufunde-n bezna de-abis el ar putea De-aceea vreau , iubito , sa scap de noaptea grea , Iar trecatoarea-mi viata cu-a ta se va petrece . O , cat ma inspaimanta timpul ce vesnic trece ...  
LECTIA DE DRAGOSTE Sa te invat amorul , iubito , eu as vrea , A lui lectii superbe sa vezi cum se parcurg , Sa fiu eu pentru tine un mentor , demiurg , O calauza care destinu-ti va schimba . Caci , studiind temeinic , din zori pana-n amurg Si-n ale noptii clipe , lumina vei vedea Care-ti ndruma pasii , cu licariri de stea Si ale noastre vieti , maret , ca fluvii curg . Daca ti-a fost vreodata destinul crud , misel La toate-acestea fie uitata amintirea , Vei stii acum ce-nseamna tandretea si iubirea . Sa nu te temi de mine , fiindca sunt acel Ce vrea sa te invete ce-nseamna fericirea , Iar viata ta sa aiba un nou si mandru tel !  
SONETUL DEPARTARII Purtat de dor , iubito , la tine voi zbura , Pe-ale iubirii aripi indata voi ajunge Si cu ardoare-n brate , la piept eu te voi strange Si-n noptile tarzii , alaturi iti voi sta . Singuratatea trista pe umaru-mi vei plange , Pe care-n bucurie , pe loc o voi schimba Si fericiti plutim la inaltimi de stea , Cand patima strabate infierbantatul sange . Da , draga mea , sa stii , acesta e Amorul ; Putini sunt cei capabili ca nobila-i visare S-o simta , s-o-nteleaga , si-n suflete fiorul Adanc ne va patrunde cu calda-i tulburare , Dar cel mai mult ne doare , pe cand in inimi dorul Pe cei iubiti loveste cu-adanca departare .  
NUNTA Ospat pe mese-ntinse ; saltati mai sus paharul ! Nuntasii se ridica , iata se-anunta darul Si hora reincepe , e larma , chiuit ; De-abia se mai aude cum canta lautarul . Aroma bauturii usor ea se ridica , Pe cate unul vezi cum atipeste , pica Cu capul lat pe masa cuprins de oboseala Deodata el tresare si apoi se ridica . Si nasul-mare rade cu mare bucurie Caci nunta ca aceasta nicicand n-o sa mai fie , Catre orchestra striga --- aceasta inceteaza Si apoi se incepe o alta melodie . Dar mirele surade --- e-mbelsugata masa Dar , mai presus de toate , frumoasa e mireasa . Nuntasii toti ureaza Noroc si fericire , de piatra fie casa !  
DOI Numaratoarea lumii cu DOI poate incepe Caci ceea ce e singur nu il poti numara Pe ceru-ntunecat e-o singulara stea Ca un ocean secat , brazdat de-adance stepe . Doar DOI e cifra care ne duce la plural Atunci cand doua inmi vibreaza impreuna Pe-al vietii drum se-alatura , se-aduna Spre-a fauri al vietii temeinic ideal , E idealul care ne poate fi chiar tel Caci lunga pare-adesea a vietii cale dreapta Si unde e unire , izbanda nu asteapta Cand doi vor fi alaturi , gandind acelasi fel . Nu cercul e perfect --- un singur centru are Elipsa --- cu-al ei trup , oval si alungit Care-i un fel de cerc , din lateral privit Si are doua centre , numite si focare Ca doua inimi care perfect isi corespund O raza reflectata , pornita din focar La celalalt ajung si-asa ele apar Ca suflete-pereche ce-amorul nu-si ascund . Amorul este forta ce mana universul , E legea ce grupeaza in spatiile-astrale Gruparile de stele in roiuri siderale Si fara el zadarnic si fara rost mi-e versul . Sunt gemenii exemplu de suflete-pereche De viata despartite , dar totusi se iubesc Chiar daca uneori , mai rar , se intalnesc Sa-si depene impresii --- ca o poveste veche . In gemeni e natura la dubla incercare La poarta vietii bate o nestemata floare Lasand a ei samanta , ce-i dublu roditoare Cu dorul de izbanda , de-a fi nemuritoare .
Înapoi la Cuprins
 
Fuit irreparabile tempus! Trec zilele vieţii precum în fluviu ape Mă simt tot mai barbar, ca o turbată fiară Care pândeşte timpul cu o crispată gheară Ca-n trupul veşniciei ca un pumnal să sape. Mă farmecă lumina, ce-a vieţii primăvară Al fericirii mugur îl face ca să crape; Aş vrea ca să prind clipa de aripi, să nu scape - Dar ea în zboru-i fuge - şi pentru-a câta oară? Aceasta este crunta durere a vieţii mele; Când pare c-am ajuns la înălţimi de stele La care fericirea mă poartă pe-al ei mers, Deodată mă trezesc din visurile acele Şi văd în faţa-mi tristul şi rece univers; Mai am o consolare: să îl cuprind în vers!

Înapoi la Cuprins
 

Sonetul unei noi iubiri

Sunt numai o clipită din lungi, întinse ere Şi-aş vrea ca bucuria fiinţei să o cânt, Ce scurta-i existenţă pe-acest umil pământ Încearcă a desluşi din negrele mistere, Ce vor s-o împresoare ca un viclean descânt. Dar parcă noi speranţe acum îmi dau putere Şi-un suflet reînnoit vibrează în artere, Speranţa îmi redă un nesperat avânt! Da, ochii tăi, iubito, veghează în depărtare, Călăuzindu-mi viaţa precum un dublu far. Lumina bucuriei - aşa ei îmi apar. Îm pare viaţa caldă şi dulce - o visare. Eliberat plutesc pe valuri de amar Şi fericire-n suflet ca mine nimeni n-are!
Înapoi la Cuprins
 

Amor in statu renascendi Ştiţi, oameni buni, cât poate fi de trist Ca dragostea să nu se împlinească Când floarea sa, cu suflet de artist, Ajunge să se veştejească? Nimic nu e mai greu ca zborul Cu aripile frânte sau uscate - iască; Pute-va, oare, acum din nou, amorul Inima rece ca să mi-o aprindă În suflet iarăşi să îi simt fiorul? Însă tristeţea vrea să mă cuprindă Ajuns acum în miezul vieţii mele Tot tânăr îmi văd chipul în oglindă, Dar stăpânit am fost de patimi grele, Pe drmul vieţii mult am rătăcit Şi nici o călăuză nu am avut în stele, Căci ale vieţii valuri mi-au răcit Căldura-n sufletu-mi - o dură stâncă Sunt tot mai rece, calm şi stăpânit Dar o chemare tainică, adâncă Se mai aude ca un stins ecou Din ce în ce mai tare sună încă O, tu, Amor, te-aştept să vii din nou!
Înapoi la Cuprins
 

ODA BUCURIEI CREAŢIEI Se spune: Poezia-i o simplă plăsmuire Un simplu şir de vorbe amgitor. Dar mândru este însă oricare creator Că poate izbuti, cu a sa slabă fire, Să îşi propage gândul într-un întreg popor. Cu toţii vor afla adânca lui gândire Ce pentru unii sună precum o mântuire Sau o înfăptuire de vis liberator. Aşa şi eu adesea mă simt un Demiurg Căci prin meşteşugite slove pe hârtie Îmi pot aşterne gândurile care curg Din cristalin izvor de apă vie Şi chiar de n-oi scăpa de-al vieţii trist amurg, Nimic nu-mi va răpi această bucurie!
Înapoi la Cuprins
 

IUBIRE MURITOARE Nu cred c-ar exista o veşnică viaţă Şi chiar de-ar fi aşa, ar fi doar o suflare, Ce-ar duce mai departe în lumea viitoare A noastră amintire - întunecată ceaţă! Doar ce trăim e viaţă; trecătoare Ne este existenţa, fragilă ca o aţă Cu sufletul nu pot să te cuprind în braţe, Căci fără trup se pare şi dragostea dispare! Misteriosul farmec al tandrelor iubiri ''Nepieritorul'' suflet ar vrea ca să îl poarte În vii, nepieritoare, eternele simţiri. Dar cine poate ştii, când trupul de desparte De lumea cea bogată în calde amintiri Ne-om mai iubi vreodată cum scrie-n Sfânta Carte?
În valuri, părul tău, ca o adâncă mare,
Corabia simţirii ar vrea să o scufunde
Arome ameţitoare în suflet vor pătrunde
Pe aripi să mă poarte până în larga zare.

Să scap nu pot de-această adâncă depărtare,
Prin unde-ntunecate de bucle m-aş ascunde,
În valuri, părul tău, ca o adâncă mare,
Corabia simţirii ar vrea să o scufunde.

Talazul voluptăţii începe să inunde
Al vieţii crunt destin şi iată, un nou soare
Speranţelor cu luciu de aur el răspunde
Şi viaţa îmi devine o lungă sărbătoare.

În valuri, părul tău, ca o adâncă mare,
Corabia simţirii ar vrea să o scufunde
Înapoi la Cuprins
 
OCHII TĂI

În ochii tăi o lume întreagă se deschide
Aş vrea să fiu străjerul ce stă la poarta ei;
Lumina ce pătrunde în ploaie de scântei
Bineţe să îmi dea în fulgerări rapide.

Mult timp eu străbătut-am pustietăţi aride
Şi iată-mă-n grădina aromelor de tei
În ochii tăi o lume întreagă se deschide
Aş vrea să fiu străjerul ce stă la poarta ei;

Măreţ şi împietrit mă simt ca nişte zei
Cu chipuri de statui - giagntice, rigide -
Licoarea cea amară a dragostei de-o bei
Pe loc îţi dă viaţă, pe loc ea te ucide.

În ochii tăi o lume întreagă se deschide



Înapoi la Cuprins
 
ATEISM

Eu nu cred în Satana şi nici în Dumnezeu
Şi liberă ca zborul îmi este gândirea
Prejudecăţi nu am - aceasta mi-este firea
Şi ferm voi trece-n viaţă şi neclintit mereu.

Oricât mă va blama pe mine omenirea
Şi traiul de-mi va fi mai aspru şi mai greu
Eu nu cred în Satana şi nici în Dumnezeu
Şi liberă ca zborul îmi este gândirea.

În tot ce eu voi face, model îmi sunt chiar eu
Şi propria-mi oglindă îmi este devenirea
În vorbe nu m-ascund şi îmi cunosc menirea
De-a fi cu hotărâre un neclintit ateu.

Eu nu cred în Satana şi nici în Dumnezeu

Înapoi la Cuprins
 
Matematica sentimentelor În calcul riguros expunem forma pură A realităţi care ne-nconjoară Algebra, geometria scriu, măsoară Tot ce există şi se vede în natură Şi totuşi mă gândesc (a câta oară?) Ce fel de ecuaţii sau măsură Redau simţiri precum speranţă, ură Sau poate chiar amorul, bunăoară? Ştiinţe-s multe, inima când bate Să îi măsoare pulsul şi bătaia Dar invizibilă rămâne vâlvătaia Ce dragostea ar vrea ca să arate. Când sentimentele ne-mping din spate Savant sau om de rând, este tot aia!

Înapoi la Cuprins

 
TU Tu eşti un înger ce pe-al vieţii drum Sprijin şi călăuză îmi oferi Şi pentru toate-acestea tu nimic nu-mi ceri Decât iubirea ce ţi-o dăruiesc acum. Căci fericirea-n zboru-i efermer Mă-ntreabă de-i posibil, cum, Când viaţa e ca trecătorul fum, Mă simt etern şi ridicat la cer. Însă când drumul vieţii este greu Tu-mi dai curaj şi zilele-s senine Şi astrul fericirii va străluci mereu. Ce tristă mi-a fost viaţa fără tine,
Acum sunt fericit căci văd şi eu Iubirea ta ce-o porţi doar pentru mine!
Înapoi la Cuprins

 
DEPRESIE Îmbătrânit, uitat de toţi, Zac în odaia suferinţei grele Şi bunătatea se preface-n fapte rele Ce gânduri aspre le socoţi. Să înţelegi tu patimile mele Iubito, nicicând n-ai să poţi Îmbătrânit, uitat de toţi, Zac în odaia suferinţei grele. Cândva urcat-am pân'la stele, Noi mecanisme am creat cu mii de roţi Cu ochi electrici şi glas de roboţi, Dar timpul le-a distrus pe toate-acele. Îmbătrânit, uitat de toţi, Zac în odaia suferinţei grele
Înapoi la Cuprins

 
SINGURĂTATE Singurătatea mă cuprinde iar Cu suflet ca de foc şi trup de jar Iar lumea-i o pădure mută Şi dor aprins aripe împrumută. Singurătatea iarăşi mă cuprinde Şi doru-a sale aripi lungi întinde; Aflat la marginea pădurii Nu sunt supus nici dragostei, nici urii. Şi nu pot stinge-al sufletului foc. Iar viaţa pare fără de noroc. Deşi te-am cunoscut pe tine Nu ştiu dacă e rău sau bine. Cu toate-acestea doar speranţa În suflete va potoli distanţa, Ce dorul o străbate pe întinse ape Şi de singurătate să mă scape.
Înapoi la Cuprins

 
DORINŢA Doresc a ta iubire, nu ştiu, o pot avea?
Deşi nu-mi eşti departe pe-al vieţii mele drum
Un orizont neatins parcă te văd acum,
Etern, îndepărtat, cu străluciri de stea.

Se spune: fără foc nu poate fi nici fum.
Dar când se-aprinde amorul, e-a inimii perdea
Cuprinsă-n vâlvătaie, ce astfel va putea
Preface depărtarea în pulbere şi scrum.

Iar inimile noastre, de-a pururi înfrăţite,
Aprinse de iubire, să-şi potolească dorul
Şi-al lor destin să aibă doar zile fericite.

Şi astfel luminos să fie viitorul,
Precum acele basme din vremuri aurite,
La fel e fericirea ce-o dăruieşte amorul!


Înapoi la Cuprins
RONDEL SIFILITIC Spirochete, treponeme, gonococi îmi umblă-n sânge A lor duhoare fetidă până-n creier parcă vine Vor să-mi tulbure-a mea minte şi gândirile-i senine Ca un diavol ce în coarne mă ridică, mă împunge. Cine poate-a mea durere ce cutreieră prin vine Prin artere, cine febra poate să mi-alunge Spirochete, treponeme, gonococi îmi umblă-n sânge A lor duhoare fetidă până-n creier parcă vine Nebunia mă cuprinde, moartea chiar de gât mă strânge Şi nimeni nu poate spaima s-o adoarme, s-o aline Fiori de sălbatici fiare parcă fulgeră prin mine La limanul raţiunii înecatul suflet plânge. Spirochete, treponeme, gonococi îmi umblă-n sânge...
Înapoi la Cuprins

SONETUL GÂNDURILOR NESCRISE Ce crunt să n-ai un petec de hârtie Pe care gândul să-l înşiri Atunci când singur tu te miri Câte imagini vor să-nvie Formule complicate, versuri, ştiri Din spaţii ce n-or să mai fie Căci efemer se duc - caligrafie A unor gânduri, ce rămân doar amintiri. Ce bine-ar fi când poţi mereu s-aduni Pe file de jurnal atent numerotate Cu cifre ce marchează zile, luni. Tot ce gândeşti! - Cândva se poate Prin gândurile tale să îi prefaci mai buni Pe alţii - de le-ai scris pe toate!
Înapoi la Cuprins

INVITAŢIE Să navigăm pe-ale iubirii valuri Şi ţărmuri însorite în zare vom vedea, Când în amurg pe ceruri răsare-o noua stea, Vom poposi pe-ale odihnei maluri. Cu flori împodobite, gigantice portaluri, Spre-un pat din iarbă moale pe noi ne va chema, Ne vom răpi iubirii cu patima-i cea grea, De strălucire plină, ca aprige cristaluri. Ştiu, viaţa este tristă, dar când din nou iubirea, Cu flacăra-i aprinsă, aduce noi lumini, Din nou tu vei cunoaşte în suflet fericirea. Şi al iubirii dor din inimă-ţi-alin, Iar vieţii tale îi voi reda menirea Şi zâmbet voi vedea în ochii tăi senini.
TIMP Timp, numai tu întregul spaţiu îl cuprinzi cu al tău număr,
Te-aş sluji numai pe tine, pe veci să te port pe umăr.
Ca gigantică statuie să-ntind braţele spre cer
Şi nimic să nu-mi lipsească şi nimic să nu mai cer.

Dar iată că se apropie a vieţii cruntă vamă
Şi de gânduri şi de fapte va trebui să dăm seamă
Imagini din trecut, pe-a vieţii scumpă ramă,
Comments