749 zile de la
SFARSITUL ANULUI SCOLAR 2011-2012

DESPRE NOI...‎ > ‎Ne prezentăm‎ > ‎

Avem un opţional fascinant!

 

Gandacelul

  

1869

1878

1885

 

 

 

 

 

    

1887

Mihai Eminescu

Născut:

15 ianuarie 1850
Botoşani sau Ipoteşti

Decedat:

15 iunie 1889
Bucureşti

Profesiune:

poet, jurnalist

Naţionalitate:

român

Perioadă activă
ca scriitor:

1866-1888

Genuri:

poezie, nuvelă

Mişcare literară:

Romantism

Operă/e de debut:

La mormântul lui Aron Pumnul

Influenţe:

Poezia egipteană, Cultura clasică, Shakespeare, Schopenhauer, Kant, Hegel, Schiller, Lenau, Goethe, Vede, Budism, Creştinism ortodox, Folclorul românesc

A influenţat pe:

Toată literatura românească ce i-a urmat

Semnătură:

 

 

 

 

 

 

"Cărticica de poezii, jocuri şi culoare" 
 
Argument

   Opţionalul ales urmăreşte atragerea şcolarilor mici într-o lume captivantă care îmbină jocul matematic cu muzicalitatea poeziei şi cu farmecul culorilor. Curiozitatea elevilor este stimulată prin abordarea conţinuturilor din perspective diferite (literatură, matematică, pictură, tehnologii). Cuprinde idei ingenioase, instructive, amuzante şi răspunde dorinţelor copiilor de a se exprima prin joc, de a descoperi realitatea înconjurătoare prin experienţă proprie.
 
  
 
Se apropie ziua marelui poet!
 

Mihai Eminescu

Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucurestia fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română.
 

Somnoroase păsărele...

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!

 

Povestea codrului

Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei sale.

Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.

Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de veşti,
Filomele-i ţin orchestrul
Şi izvoare spun poveşti.

Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici...

Hai şi noi la craiul, dragă,
Şi să fim din nou copii,
Ca norocul şi iubirea
Să ne pară jucării.

Mi-a părea cum că natura
Toată mintea ei şi-a pus,
Decât orişice păpuşă
Să te facă mai presus;

Amândoi vom merge-n lume
Rătăciţi şi singurei,
Ne-om culca lângă izvorul
Ce răsare sub un tei;

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Şi prin somn auzi-vom bucium
De la stânele de oi.

Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strânge piept la piept...
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i înţelept!

Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Împrejuru-ne s-adună
Ale Curţii mândre neamuri:

Caii mării, albi ca spuma,
Bouri nalţi cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne rămuroase
Ciute sprintene de munte -

Şi pe teiul nostru-ntreabă:
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iară gazda noastră zice,
Dându-şi ramurile-n laturi:

- O, priviţi-i cum visează
Visul codrului de fagi!
Amândoi ca-ntr-o poveste
Ei îşi sunt aşa de dragi!