Contact:

Autor:

1. Scurt istoric

       Existența evreilor în Galați din vremuri îndepărtate este legată de faptul că această așezare există ca port la Dunăre, la capătul ”drumului Siretului” prin care se realizează comerțul între Polonia și Imperiul Otoman. Aceasta și explică hrisovul dat de Alexandru cel Bun (la 8 octombrie 1408) prin care scuteşte pe vânzătorii din Lvov de plata taxelor vamale pe teritoriul Moldovei. De asemeni, atât el cât şi Ştefan cel Mare, iau şi alte măsuri pentru atragerea negustorilor evrei, a căror contribuţie la prosperitatea ţării o apreciau.
       Prezenţa evreilor în Galaţi este atestată prin primul cimitir al evreilor din localitate, care datează din anii 1590-1595. Un al doilea cimitir este înfiinţat în 1629, apoi un altul în 1774 şi,în sfârşit, actualul cimitir existent din 1867.

Viața religioasă
Societăți și asociații
Învățământ
Primul război mondial
Viaţă economică
Presă
În loc de concluzii

Viața religioasă

       Evreii s-au preocupat, dintru începutul aşezării lor, de viaţa religioasă. La început, în case de rugăciuni instalate în case de locuit şi apoi prin construirea sinagogilor de către diferite categorii de enoriaşi care le frecventau. Astfel, în 1780 se înfiinţează Sinagoga Mare în curtea căreia s-a instalat şi o mikwe cu baie de aburi. Sinagoga Mare a funcţionat şi ca prim sediu pentru Comunitatea Evreilor din Galaţi (epitropia).
În 1805 ia fiinţă Hewra Kadisha, care preia atribuţiunile de înhumare, realizate până atunci de epitropie.

Apoi sunt consemnate înfiinţarea de noi sinagogi, ceea ce ilustrează şi creşterea populaţiei evreieşti din Galaţi:
  • Sinagoga Croitorilor (Snaderis Sil-1826)
  • Sinagoga Habad (1846),
  • Sinagoga Blinzer (1847),
  • Sinagoga Blecher (1847),
  • Sinagoga Oel (1848),
  • Sinagoga Dolingher (1854),
  • Sinagoga Fierarilor( 1856),
  • Sinagoga Merarilor(1858),
  • Sinagoga Birjarilor (1860),
  • Sinagoga Caritas( 1871),
  • Sinagoga Chesed sel Emes (1878),
  • Sinagoga Meseriaşilor( inaugurată în 1896, singura existentă încă).
      O menţiune specială merită construirea la Galați a unui Templu Coral, care a fost inaugurat în 1885 - dar care a fost demolat în 1942, clădirea fiind avariata în urma cutremurului din noiembrie 1940 (în cererea de aprobare a demolării adresată Ministerului de lnterne, Primăria oraşului menţionează că în Galaţi cultul mozaic dispune de 24 de case de rugăciuni - inclusiv Templul Coral - pentru 13511 suflete, în timp ce pentru 75233 ortodocşi sunt 21 de biserici). 
Societăți și asociații

      Aşa cum reiese şi din enumerarea de mai sus a sinagogilor, evreii s-au organizat şi în organizaţii profesionale ( aceasta şi ca replică la refuzul breslelor locale de a primi meseriaşi evrei). Astfel, în 1826 ia fiinţă Breasla croitorilor evrei, in 1874- Societatea meseriaşilor israeliţi, în 1893- Societatea funcţionarilor din port, în 1895 - Asociatia zugavilor și vopsitorilor evrei precum si Societatea măcelarilor evrei, etc.
O preocupare constantă a fost crearea formelor de ajutorare a celor în nevoie. Astfel, în 1874 se înființează Societatea de ajutor și binefacere a meseriașilor israeliți din Galați, care acorda ajutoare celor bolnavi precum și familiilor celor decedați. Societatea acorda donații și către Asociația studenților evrei din București și Cernăuți, precum și Orfelinatului de copii, Azilului de Bătrâni și Cantinei populare evreiești din localitate.
Comunitatea evreilor din Galați a înființat prima Casă de sănătate încă din 1834 ( "Hecdos"), care a servit și ca spital improvizat în timpul epidemiei de holeră din 1847. Punându-se problema transformării acestei case de sănătate într-un spital, pentru obținerea fondurilor necesare, s -a solicitat Domnitorului Mihail Grigore Sturdza aprobarea unei taxe speciale la mărfurile exportate și importate de negustorii evrei.
Prin Hrisovul din 23 februarie 1846 se apoba această cerere. Acest Hrisov constituie si o recunoaștere implicită a Comunității evreilor din Galați ca persoana juridică.
       În 1903 are loc inaugurarea noului local al spitalului israelit, care a fost vizitat în 1906 de perechea princiară Maria și Ferdinand de Hohenzollern care au apreciat buna funcționare și modernitatea instituției. În timpul primului război mondial a fost transformat în spital militar. După naționalizare, în 1948, a fost transformat în maternitate. Mai menționăm ca instituții de asistență socială organizate de Comunitate:
  • Societatea de binefacere a lăuzelor( 1901)
  • Azilul de bătrâni (1904), în care, ca și în cazul spitatului israelit, se acordă asistență și cetățenilor de alte etnii.
Învățământ

      O preocupare constantă a fost învățământul, mai ales având în vedere că pentru copiii evrei accesul la școlile de stat era obstrucționat. Prima școală primară pentru băieți a fost organizată de comunitatea din Galați în 1859, urmată în 1876 de a doua școală primară israelită de băieți, pentru care s-a construit o clădire nouă inaugurată în 1896. În 1898 se înființează Școala Comercială a Comunității, care ulterior va deveni Liceul Comunității. În l899 se înființează Școala primară de fete (care în 1929 va căpăta numele ”Sylvia Schmierer''). În 1901 se înființează o Școală populară de menaj pentru fete "Lumina" în care se preda și un curs de croitorie.
Primul război mondial

       La izbucnirea razboiului din 1916-1918, clădirile acestor școli au fost rechiziționate pentru nevoile armatei (în localul liceului a funcționat un spital militar). În timpul războiului Comuniiatea a organizat o Ospătărie Populară, care a funcţionat de la 4 septembrie 1916 până la 30 august 1918 (645 zile - timp în care au fost disuibuite 465 de mii de porţii de mâncare). Evieii din Galaţi - au adus în acest război un tribut de sânge echivalent proporţional cu al populaţiei majoritare 128 de eroi evrei au căzut, memoria lor fiind eternizată prin monumentul din Cimitirul israelit.
Viaţă economică

      Aceste aspecte menţionate (casele de cult, bresle, şcoli, asistenţă medicală şi socială) reflectă de fapt şi sunt un rezultat al prezenţei active a evreilor în viaţa economică a oraşului Galaţi. Şi ne referim nu numai la activităţile comerciale întinse (care s-au repercutat şi asupra întregii ţări).
  • În Galaţi, în jurul anului 1760, existau Atelierele de Reparaţii Navale ale Fraţilor Mendel, care au asigurat dezvoltarea Portului.
  • S-au construit depozite de cereale care au permis Galaţi-ului să concureze cu Odesa si Cherson din Rusia.
  • S-a dezvoltat comertul cu cherestea.
  • La sfârşitul secolului XIX funcţionau în Galaţi: fabrica de săpun Konzelman, fabrica de săpun şi lumânări Babat, fabrica de cremă de ghete şi ambalaje metalice Albina (Max Fischer) şi altele.
      Între industriaşii evrei trebuie menţionaţi familia Auschnit (Osias si fii Max si Edgar) care construiesc uzina metalurgica Titan. Aceasta se va dezvolta ulterior într-o societate puternică prin unirea cu Nădrag-Călan, iar in 1923 va pune în funcţiune la Galaţi primul laminor de tablă din Moldova. Tot Auschnit va cumpăra si fabrica de cuie, sârmă şi tablă galvnizată Titan II). Mai funcţionau fabrica de cuie Ebner, Fabrica de săpun Braunstein (viitorull Apollo), fabrica de plase si unelte de pescuit. Mai funcţionau şi fabrici mici: de baterii electrice, de textile,etc.
Un loc deosebit l-au ocupat micile atelierea le meşteşugarilor evrei: de tinichigerie, de alămuri, legătorii de cărţi, tipografii, ceasornicării, pielării, blănării, cizmării,bijuterii, fotografi, curăţătorii şi vopsitorii, croitorii etc. (H. Kuller în "Opt studii de istoria evreilor din România" citează mărturia unui călător-pag.56 după care " În Moldova cei mai buni meseriaşi sunt armeni sau evrei").
      În activitatea bancară şi de asigurări prezenţa evreilor a fost la fel de consistentă. Astfel, enumerăm:
  • Banca Marmorosch Blank care avea trei sedii în Galati,
  • Banca Moldova (director Goldring),
  • Banca de Credit Română (director Roesler),
  • Banca Comerciala Română (director Orenstein),
  • Banca de Credit Marunt (director Iancu I),
  • Banca Rubinstein.
Printre cei mai cunoscuţi bancheri evrei amintim pe Isac Rottenberg, Iosef Brown, fraţii Aronovici - ale căror relaţii internaţionale se întindeau de la Viena la Istanbul.
       În domeniul comerţului mare amintim marii exportatori de cherestea (Natan Schapira, Max Auschnit, Ch. Bendel), marii importatori de coloniale şi chimicale (Brudersohn, Grunblat, Koffler, Perliter), importatorii de textile (Brenner, Goldstein&Orenstein, Zissu& Kaufman); exportatori de cereale (Goldring - Groper, Mendelsohn, Moglescu).

În domeniul comertului mic, sutele de magazine ale evreilor (cca40%) asigurau o aprovizionare variată a populaţiei.

        Pe lângă contribuția la dezvoltarea economică a Galațiului, evreii au avut și o contribuție la fel de semnificativă în dorneniul cultural. Astfel, în Galați au luat ființă următoarele societăți culturale:
  • în anul 1872: Loja B'nei Brith
  • în 1879: Maimonide Talmud Tora
  • în 1897: Societatea Max Nordau ca o mare bibliotecă, a doua ca mărime din oraș
  • în 1901: Cercul Theodor Herzl
  • în 1903: Societatea Progresul
Presă

       În presa gălățeană contribuția evreilor a fost la fel de remarcabilă. În 1865 - apare L' echo Danubien în română și franceză care din 1867 se consacră exclusiv problemelor evreiești. În 1881 apare săptămânalul ”Prietenii Sionuluii” (S.Pineles). Tot atunci apare și "Emigrantul". În 1897 H.Botosanu publică ziarul ”Pământeanul” axat pe problematica luptei de emancipare a evreilor, dar în același an este interzis. În 1907 H. Sanielevici împreună cu Dobrogeanu-Gherea scoate la Galați ziarul "Curentul Nou".
În loc de concluzii

      Cu toata această contribuție deosebit de consistentă pe toate planurile,evreii din Galați (ca și din toată țara), au avut de suferit datorită samavolniciilor, actelor de violență si arbitrariului. În 1796 au avut loc violențe contra evreilor sub pretextul ”sânge creștinesc pentru matza”. În 1821 eteriștii greci dau foc la câteva sinagogi din Gatati; la fel în 1842. Excese antisemite sunt consemnate în Galați în lunile martie și aprilie 1847, relatate și în gazeta "Der Orient". Sute de evrei au fost bătuți și jefuiți; au fost devastate sinagogile Dolingher, Oel, Gotesman, Sinagoga Mare. Același lucru in 1859. În 1867 are loc episodul *înnecul de la Galați”, care a provocat proteste internationale. Tot atunci s-a produs un pogrom în care au fost devastate sinagogile și au fost bătuți numeroși evrei.
De fapt mereu aveau loc acțiuni diversioniste și violente împotriva evreilor, cele mai multe instigate și inspirate de comercianții greci care, sub masca fanatismului religios, manipulau și ațâțau masele contra negustorilor evrei.
Parțial, pe lângă năzuința continuă a evreimii spre Eretz Israel, aceasta explică apariția și amploarea mișcării sioniste în Galați. Așa cum menționează și H. Kuller ”Galații au fost centrul necontestat sl sionismului din Romania". Într-devăr, din 1881 până la 1919 Galați a fost centrul organizatoric al mișcării sioniste sub conducerea lui Samuel Pineles (1843-1928). Acesta a fost inițiatorul și organizatorul primului congres sionist care a avut loc în 1881 Ia Focșani, congres pe care l-a condus în caliate de președinte -deci cu 16 ani înainte de I Congres sionist organizat de Herzl la Basel în 1897 (orașul Focșani a fost ales pentru simbolul unirii). Merită de menționat că la Congresul din Focșani s-a cântat pentru prima data Hatikwa (adopat ulterior ca imn al sionismului și apoi al Statului Israel). Pineles a fost ales secretar al Comitetului Centrl al Mișcării sioniste din România și apoi ca președinte al Hovevei Zion. Pineles l-a sprijinit pe Theodor Herrzl și a participat la pregatirea l-ului Congres Sionist din Basel în 1897. Pineles a fost ales unul din cei 3 vicepreședinți.
Centrala zionistă din România a avut sediul la Galați până în 1906.
Din Galați a plecat primul vapor cu 228 emigranti spre Eretz Israel în august 1882, care au întemeiat primele două colonii: Zichron Yakovsi Rosh Pina. Pineles este unul din fondatorii Trustului Colonial Evreiesc, care urma să se ocupe cu cumpararea de pământ în Palestina. Pineles participa la toate Congresele sioniste mondiale - până la al X-lea. (în 1965 osemintele lui au fost reînhumate pe Har Hazicaron-Ierusalim).
Comments