Traseul 3. Sat Nucu – Poiana Cozeanca – Peştera lui Iosif – Schitul Agaton – Crucea Spãtarului – Lacul Hânsaru – Crucea Ioniţã Coman

Marcaj: triunghi  albastru  - Realizat şi întreţinut de pânã în 1989 de  M.C. Bujor de Munte

şi bandã roşie (pana la Schitul Agaton - marcaj ilegal)

    Din Poiana Cozanca, primele semne de marcaj (trinughi albastru) apar pe peretele stâncii ce susţine mai sus Peştera lui Dionisie, care este pinten al Culmii Gogoarelor.

    În imediata vecinãtate dominã impresionantul abrupt al Vf. Colcovan (Piatra fetelor) numit şi Piatra Şoimului deoarece ascunde într-o firidã neaccesibilã locul de cuibãrire al şoimilor.

    Poteca urmãreşte peretele sud-estic al stâncii, întâlneşte câteva izvoare sulfuroase apoi începe sã urce pronunţat prin pãdure ajungând în cca 30 min la poalele unui impresionant perete abrupt în care se aflã Peştera lui Iosif. Aici a fiinţat schitul Ioan Bogoslav, iar prima menţiune documentarã dateazã din 18 iulie 1857. Deşi este atestat documentar relative recent, cercetãtorii plaseazã existenţa sa în perioada începuturilor creştinismului pe aceste meleaguri (sec. 3-6 d.c.)  peştele zgrafiat deasupra intrãrii fiind un simbol paleocreştin.

    Continuând drumul, poteca urmãreşte un timp curba de nivel ca apoi sã urce susţinut o diferenţã de nivel de cca 50 m ajungând pe o altã curbã de nivel şi astfel prin pãdure, se ajunge deasupra unei râpe  cu grohotiş lângã un lãcuşor cantonat în buza acesteia. Aici întâlnim în dreapta poteca care urcã dinspre Schitul Fundãtura.

 
   Continuãm pe poteca din stânga (marcatã) şi dupã un prim urcuş întâlnim un grup de stânci în care dacã suntem atenţi zãrim urmele locaşurilor sãpate pentru susţinerea de grinzi de lemn ale vechiului schit Agatonul Vechi (Dãrâmãtura), care s-a surpat complet în decursul timpului, pãstrându-se doar urmele celor douã încãperi şi scara de piatrã pentru acces.

    Poteca urcã din nou şi în scurt timp ajungem la alt grup de stânci unde întâlnim cel mai pitoresc aşezãmânt rupestru monahal: Agatonul Nou – o stâncã sãpatã de om în care a funcţionat schitul cu acelaşi nume.

    Deşi prima menţiune documentarã este din 18 iulie 1587 a fiinţat înaintea domniei lui Neagoe Basarab. Pe pereţi se pãstreazã câteva incizii şi un pomelnic scris cu litere chilirice.

 

   Continuând traseul, se urcã susţinut pe poteca ce face serpentine prim pãdure pentru a ajunge pe piscul Crucea Spãtarului unde întâlnim într-adevãr o cruce mare de piatrã. Legenda ne transmite cã aceastã cruce a fost adusã cu 13 perechi de boi şi montatã de un  spãtarul pe nume Cristea, drept mulţumire cã a scãpat de urmãritori ascunzãndu-se în zonã.

    Din vârf ni se deschide o panoramã splendid. În plan apropiat, spre dreapta se zãresc vârfurile împãdurite Arsenie (1115 m) şi Ivãneţ (1191 m), ultimul puţin mai depãrtat. În fundal, Munţii Vrancei, iar cãtre stânga Penteleul cu vârful sãu ţuguiat (17772 m), Munţii Siriu şi Podu Calului.

    În preajma Crucii Spãtarului se gãsesc alte câteva obiective de interes turistic. În nici 10 min continuând pe poteca de culme (marcatã triunghi albastru) se poate poposi pe ţancurile Vf. Ţurţudui, care ne oferã o altã panorama cãtre sud şi sud-est. chiar dacã suntem pe culme, pãdurea şi vegetaţia deasã împiedicã vizibilitatea deplinã cãtre valea Pârscovelului.

    Pe versantul nordic, abrupt al crestei, în zona în care se ivesc stânci golaşe, se gãsesc  douã relicve rupestre situate foarte aproape una de cealaltã: Bucãtãria şi Ghereta.

    Bucãtãria este o nişã semicircular sãpatã în stâncã de mâna omului. În faţa ei se aflã detaşatã o lespede de piatrã inscripţionatã cu litere chilirice şi alte câteva semen mai recente.

    La 30 m de prima se gãseşte Ghereta, un locaş de observaţie situate chiar pe culme, în vârful unei stânci abrupt. De aici se vede perfect spre Vf. Arsenie, Valea Pârscovelului şi culmile cãtre satul Ruginoasa. Nu are acoperiş, dar pereţii pãstreazã urme de dãltuire pentru amenajare: jgiab, firide pentru pãstrat obiecte.

    Revenim la poteca ce porneşte de la Cruce şi mergând spre vest pe culme, coborând foarte puţin. Trebuie sã fim atenţi şi sã apucãm poteca care urcã uşor spre stânga cãtre o înşeuare. Poteca de creastã se vede cum coboarã spre dreapta (potecã mult mai clarã) cãtre Valea Pârscovelului.

    Dupã mai puţin de 10 min de mers cam la aceeaşi altitudine ajungem într-o potecã largã ce ne scoate în dreptul unei culmi mai pronunţate pe care o abordãm în pantã accentuate şi dupã cca 15 min de efort   se ajunge pe Vf. Sãpãturi. Priveliştea ne este deschisã spre Munţii Vrancei, Penteleu, Podu Calului, Siriu şi chiar Ciucaş.

    Jos în faţa noastrã este cuibãrit Lacul Hânsaru. Din vârf se coboarã tot pe linia de creastã pânã într-o şa, punct de minima altitudine, de unde în câteva minute coborând pe poteca ce se strecoarã printer tufişuri dese ajungem pe malul lacului lângã izvorul care-l alimenteazã.

    Dacã din şa dorim sã ajungem la relicva rupestrã Piatra Îngãuritã, trebuie sã urcãm în continuare culmea (potecã nemarcatã) şi apoi sã coborâm cãtre stânga pânã într-o şa – la Crucea lui Ioniţa Coman – şi apoi pe poteca marcatã punct albastru în câteva minute se ajunge la vechiul schit.

 

   Lacul natural Hânsaru (numit şi Lacul Negru din cauza culorii închise sau Lacul Gotiş dupã numele muchiei Gotişului din preajmã) este rezultatul unei alunecãri de teren. Pâlcul de conifer rãmas nedefrişat dã o notã aparte de pitoresc acestui loc, propice pentru campare.

    De la lac se poate ajunge coborând cca 2 ore la Gura Teghii pe drumul forestier care trece pe lângã Colţii Stâlpilor, Colţii Tainiţii şi Cascada Tainiţei.

    Traseul marcat (datoritã defrişãrilor massive, este mai dificil de urmãrit) se îndreaptã spre stânga şi în scurt timp urcã uşor în saua de la Crucea lui Ioniţã Coman, rãscruce importantã de drumeaguri de cãruţã. Aşa cum am amintit, Piatra Îngãuritã se aflã la 3 min de aceastã rãspântie, pe drumeagul ce duce cãtre Poiana Cozeanca şi Satul Nucu (spre stânga puţin sub culme).

    Pe drumeagul ce coboarã cãtre dreapta (marcat punct albastru) se ajunge pe la Vf. Zboiu în Satul Aluniş (Colţi).