Lopãtari - Platoul Meledic 
    
Traseu 2
.  Lopătari -Carstul pe sare de la Izvorul Sărat-Meledic    Drum comunal şi potecă; timp necesar: 3—4 ore. 

    Traseul trece printr-o regiune de un farmec deosebit. Ineditul îl dă relieful dezvoltat pe sarea aflată la suprafaţă sau la mică adâncime. Pe seama dizolvării ei a rezultat aici un complex de forme de relief extrem de variate şi cu dimensiuni foarte mari. Fenomenul constituie poate cea mai interesantă regiune din ţara noastră, formele apărute aici asemănându-se cu cele de pe calcare. Pentru a le cunoaşte în toată plenitudinea lor, indicăm traseul care începe la intrarea în comuna Lopătari în dreptul confluenţei cu pârâul Sărata.

    După ce se admiră versantul estic al Slănicului, unde apar blocuri de sare înglobate în argilă şi marne sărăturoase, pe care s-au dezvoltat lapiezuri şi avene, ne deplasăm pe drumul ce merge spre est (150—200 m) până ajungem la înălţimea platoului din dreapta noastră. Părăsim drumul şi urcăm pe platou. În faţă se desfăşoară un adevărat peisaj lunar. Doline extrem de mari şi adânci, unele îngemănate, lapiezuri pe blocuri de sare, avene profunde la contactul dintre sare şi argila
sărăturoasă şi, în fine, câteva mici peşteri dezvoltate la baza unor doline.

    Peşterile nu sunt prea mari, au numai 2-10 metri lungime, dar intrarea este împodobită cu ansambluri de stalactite şi concreţiuni din sare. În unele locuri

apar pereţi prăbuşiţi, acolo unde evoluţia golurilor carstice le-au rupt echilibrul.

    De aici, ne înapoiem pe drumul comunal pe care-l continuăm până pe platoul central (aproape 30 minute de urcuş uşor). Un element nou iese în evidenţă. Acesta este dat de existenţa a numeroase depresiuni ovale sau rotunde acoperite de apă, mlăştinoase sau uscate. Ele reprezintă doline care s-au format în condiţiile în care sarea se află la adîncime mai mare. Lacurile cele mai mari au apărut în depresiunile mai extinse, rezultate din îngemănarea dolinelor, aşa-numitele uvalas-uri. Dintre acestea mai interesante sunt Lacul Mare şi Lacul Castelului. Urcăm mai întâi spre vest, pe porţiunea cea mai înaltă pentru a urmări în detaliu peisajul carstic din bazinul Izvorul Sărat; apoi ne întoarcem şi coborâm spre est pe lângă Lacul Castelului, pe valea Meledic.

 

   După ce am intrat în pădure, ne abatem pe poteca din stânga spre două mari doline. La baza peretelui estic se văd două peşteri frumos concreţionate.
Revenim în potecă şi coborâm pe Valea Jgheabului (cca 40 min.). De aici, circuitul poate fi închis mergând până la confluenţa acestuia cu Slănicul, unde există un frumos martor din tuf dacitic.

    La întoarcerea spre Lopătari recomandăm o abatere pentru o jumătate de oră în dreptul pârâului Izvorul Sărat unde se poate urmări o vale tăiată în formaţiunea sării, vale îngustă cu versanţi abrupţi, numeroşi afluenţi suspendaţi şi pereţi în surplombă.

    Pe valea Jghiabului excursia poate fi continuată a doua zi pînă la schitul Găvanu, aflat la aproape 11 km de Mânzăleşti.

    Din Lopătari se poate ajunge la Buzău. Dacă dispunem de timp, indicăm ca obiectiv interesant -  vulcanii noroioşi de la Arbănaşi. Pentru aceasta ne oprim la Beceni şi urcăm versantul drept al Slănicului. De la schelă, în ½ oră, coborîm pe şosea la platoul vulcanic Arbănaşi. De aici, urmărind drumul ce duce la Berca, trecem pe la vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici.