Curriculum‎ > ‎C3.3 Hormoni‎ > ‎

Afectiuni endocrine

1. Hipertiroida

Afecţiune care se caracterizează prin excesul de hormoni tiroidieni.
Tiroida este o glandă endocrină, de forma unui fluture, care cântăreşte mai puţin de 30 grame şi este situată la baza gâtului. Glanda tiroidă secretă triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4),  care reglează metabolismul, controlează temperatura corpului, influenţează ritmul cardiac, etc. şi  calcitonina, un hormon care reglează cantitatea de calciu din organism.

Cauze

Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute cu exactitate, deşi factorii genetici sunt de obicei implicaţi.

În majoritatea cazurilor de hipertiroidism cauza este reprezentată de boala lui Basedow, de origine autoimună, în care anticorpii produşi de sistemul imunitar stimulează o hipersecreţie de tiroxina de către tiroida. În mod normal, anticorpii protejează organismul împotriva virusurilor, bacteriilor şi a altor substanţe străine care pătrund în organism.

Dar, în boală lui Basedow, anticorpii atacă glanda tiroidă.

O altă formă de hipertiroidism se datorează apariţiei unui adenom la nivelul glandei tiroide, care începe să producă hormoni în exces. Adenomul este o tumoră benignă ce se dezvolta pe o glandă, provocând creşterea dimensiunilor acesteia.

Glanda tiroidă se poate inflama -afectiune numită tiroidita. În acest caz, excesul de hormoni tiroidieni depozitaţi în glanda tiroidă, se varsa în fluxul sangvin. Tiroidita subacuta, o formă rară de tiroidita, provoacă durere localizată la nivelul glandei tiroide.

O altă formă este nedureroasa şi survine după naştere – tiroidita post – partum. Supraîncărcarea cu iod este o altă cauză a hipertiroidismului. Aceasta apare în general la pacienţii cu guşa nodulară (în special la vârstnici), cărora li se administrează medicamente care conţin iod sau care efectuează investigaţii radiologice cu substanţe de contrast cu conţinut mare de iod. În acest caz, hipertiroidismul persista atât timp cât excesul de iod rămâne în circulaţie.

Semne şi simptome:

- pierderea greutăţii corporale, în condiţiile în care apetitul şi ingestia de alimente  cresc;
- tahicardie, aritmie sau palpitaţii;

- creşterea dimensiunilor glandei tiroide (guşa), care se prezintă sub forma unei umflaturi la baza gâtului.

Tratamentul constă în administrarea de antitiroidiene de sinteză (frânează secreţia de hormoni tiroidieni), administrarea de iod radioactiv (care va fi absorbit de către tiroidă, cauzând o reducere a dimensiunilor acesteia) sau efectuarea unei tiroidectomii (îndepărtarea parţială a tiroide).

 

2. Guşa 

Reprezintă o umflătură anormală formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea în volum a tiroidei, dezvoltată prin umflarea unuia sau ambilor lobi ai glandei.

Cauze: din cauza lipsei iodului, producţia de tiroxină scade sub  limitele minim admise, atunci, hipofiza intervine şi îşi intensifică activitatea, secretând în exces un hormon menit să stimuleze activitatea glandei tiroide, pentru că aceasta să revină la nivelurile anterioare normale de producţie. Dar, prin această continuă stimulare, glanda tiroidă începe să se mărească, astfel încât cei doi lobi ai săi, situaţi la baza gâtului, se vor umfla, creând impresia unei guşe.

Tratament: se recomandă consultaţia medicală de specialitate. Tratamentul poate fi medicamentos, cu iod sau hormoni, sau cortizon, iar în unele cazuri se impune intervenţia chirurgicală.

Prevenirea guşei constă în introducerea în alimentaţie a sării intens iodurate.

3. Hipotiroidism 

Afecţiune caracterizată printr-un deficit de hormoni tiroidieni. Tiroida este o glandă endocrină, de forma unui fluture, care cântăreşte mai puţin de 30 grame şi este situată la baza gâtului. Glanda tiroidă secretă triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4),  care reglează metabolismul, controlează temperatura corpului, influenţează ritmul cardiac, etc. şi  calcitonina, un hormon care reglează cantitatea de calciu din organism.

Dacă glanda tiroidă nu mai secretă hormoni în cantitata suficientă -afectiune numită hipotiroidism, metabolismul devine lent, iar funcţiile organismului sunt încetinite.

Cauze

Tiroida necesita iod pentru a funcţiona eficient. Iodul se găseşte în peste, fructe de mare, alge marine, sau în plantele care cresc într-un sol bogat în iod. Lipsa de iod provoacă o hipertrofie a tiroidei şi o reducere a activităţii sale.

Una dintre cele mai frecvente etiologii ale hipotiroidismului este tiroidita Hashimoto, o afecţiune în care sistemul de apărare al corpului său sistemul imun produce anticorpi, care atacă şi distrug în timp ţesutul tiroidian. Ca rezultat, glanda tiroidă nu poate produce hormoni tiroidieni. Peste tot în lume, deficitul de iod este prima cauză de hipotiroidism. Adaosul de iod în sare, alimente şi apa a eliminat această problemă.

Alte cauze sunt : tratamentele chirurgicale la nivelul tiroidei: tiroida poate fi scoasă în întregime (tiroidectomie totală) sau parţial, pentru a trata boli ca hipertiroidismul, o glandă tiroidiană prea mare (guşa), terapia cu iod radioactiv: care se foloseşte frecvent pentru tratamentul hipertiroidismului; aceasta metoda distruge glanda tiroidă.

Întrucât cantitatea de triiodotironina (T3) şi de tiroxina (T4) este insuficientă, metabolismul este încetinit. Simptomele nu sunt întotdeauna evidente, iar hipotiroidismul poate fi uneori confundat cu alte afecţiuni.

4. Diabetul insipid 

Afecţiune ce se caracterizează prin imposibilitatea rinichilor de a concentra urină, determinând o poliurie (emisia unei cantităţi mari de urină diluat ), însoţită de o sete intensă (polidipsie).

Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze, legate de funcţionarea necorespunzătoare a rinichilor sau de absenţa hormonului antidiuretic, al cărui rol este de a împiedica trecerea unei cantităţi prea mari de lichide în vezica urinară. Atunci când hormonul antidiuretic lipseşte complet sau nu este secretat în circulaţie vorbim de diabet insipid central.  Dar dacă hormonul antidiuretic este prezent dar nu acţionează asupra tubului colector este vorba despre un diabet insipid nefrogenic.

În mod normal, rinichii au rolul de e elimina excesul de lichide din fluxul sangvin. Aceste lichide în exces sunt depozitate în vezica urinară sub formă de urină. Atunci când cantitatea de lichide scade (prin transpiraţie, de exemplu), rinichii produc mai puţină urina pentru a păstra lichidele în organism.

Cauze diabetului insipid central :

 - o tumoră a hipotalamusului (regiune centrală a creierului, situată sub hipofiza şi având rolul de a regla o multitudine de senzaţii fiziologice: foame, sete, dorinţa sexuală, etc.) ;
- ablaţia hipofizei (glanda situată la baza encefalului care controlează activitatea celorlalte glande din organism);
- tumora a hipofizei.

Cauzele diabetului insipid nefrogenic :

- congenitale;
- potomanie (nevoie constantă de a bea cantităţi mari de apă);
- pielonefrita (inflamaţie renală).

Simptome :

 - poliurie – emisia unei cantităţi mari de urină (între 5 şi 8 litri) foarte diluată, care nu conţine zahăr sau albumina;
- pierdere a greutăţii.

5. Sindromul Cushing ( hipercortizolism sau hipercorticism ) 

Anomalie (boală) rară care apare atunci când organismul este expus la o cantitate mult prea mare a unui hormon, numit cortizol. În mod normal nivelul de cortizol este crescut în sânge în urma unor reacţii funcţionale hormonale. Hipotalamusul (regiunea centrală a diencefalului situată la baza creierului, sub talamus şi deasupra hipofizei, care este legată de hipofiza cu o tijă, tija pituitară) secretă hormonul eliberator de corticotropina (CRH) care stimulează glanda pituitară (hipofiza) să secrete hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Apoi, ACTH-ul stimulează glandele suprarenale producând cortizol.

Cauze :

- consumul medicamentelor corticosteroide după transplantul de organ sau pentru alte afecţiuni de lungă durată (cronice), ca de exemplu eritematos sistemic, astmul bronşic, reumatoida;

- tumorile mici, necanceroase (benigne) ale glandei pituitare (hipofiza); aceasta este numită boala Cushing şi este cea de-a doua cauză frecvenţă a sindromului Cushing.

Comments