Silogismul cainelui



 Gandirea animala
In filosofia mintii si in etica, tratarea subiectului animalelor pune probleme majore.
Daca restul animalelor difera de fiintele umane, cum va fi caracterizata aceasta diferenta: animalele gandesc sau rationeaza, au ganduri sau au convingeri?
Filosofi foarte diferiti, precum Aristotel si Kant, afirma ca posesia ratiunii separa oamenii de animale si, de
asemenea, doar aceasta posesie permite intrarea in comunitatea morala.
Pentru Descartes, animalele sunt simple masini lipsite de constiinta sau trairi.

In lumea antica, rationalitatea animalelor este aparata prin exemplul cu cainele lui Chrysippos.
Acest animal, urmarind o prada, ajunge la o rascruce de trei drumuri si, dupa ce adulmeca doua dintre ele
fara a da de mirosul pradei, se napusteste pe al treilea fara a se opri pentru a adulmeca, rationand astfel,
potrivit lui Sextus Empiricus:
"Vanatul a luat-o sau pe acest drum,sau pe acesta, sau pe acesta. Dar el n-a luat-o nici pe acesta,
nici pe acesta. Deci a luat-o pe acest drum (al treilea)"
.

"Silogismul cainelui" a fost discutat in multe scrieri, deoarece in cosmologia "stoica" animalele ocupau un loc
 in marele "lant" al fiintei undeva mai jos de fiinta umana, singurul agent rational de pe pamant.
 "Filon Iudeul a scris un dialog incercand sa arate, impotriva parerii lui "Alexandros din Afrodisia, ca reactia
cainelui nu dovedeste rationalitate, ci pur si simplu il arata luand urma mirosului.

 In chip de raspuns, Alexandros face animalul sa sara intr-un put (in care nu persista mirosul).
"Plutarh e de partea lui Filon. Toma d'Aquino discuta si el cazul cainelui (Summa Theologiae, I a II ae 13.2,3), iar gandirea scolastica era in general foarte favorabila
inteligentei dobitoacelor (in Evul Mediu nu era ceva neobisnuit ca animalele sa fie judecate, pentru diverse invinuiri). In epoca moderna, Montaigne foloseste exemplul
cu cainele pentru a ne reaminti slabiciunile ratiunii umane.
Rorarius incearca nu doar sa arate ca animalele sunt rationale, ci si ca ele se folosesc de ratiune mai bine decat o fac oamenii.

James I al Angliei apara cainele capabil sa rationeze, iar Henry Moore si Gasendi il contrazic pe Descartes in aceasta problema. Hume este un aparator fatis al
cognitiei animale, dar pe masura ce castiga teren ideea ca vorbirea este manifestarea este manifestarea esentiala a capacitatii de gandire, tacerea animalelor
incepea sa cantareasca greu impotriva lor, iar gandirea le era complet negata de catre Davidson, de exemplu.
Cainii apar in mod frecvent in tablourile cu filosofi, deoarece asiduitatea si fidelitatea lor sunt un simbol pentru calitatile necesare in accederea la intelepciune.  --> instinct.

Comments