Repere Importante
În anul 1997, dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv crucial al Uniunii Europene, marcând un moment semnificativ când a fost inclusă în Tratatul de la Maastricht. Acest tratat stabilea drept obiectiv al Comunității Europene o creștere durabilă, deflaționistă, care să respecte mediul, reprezentând astfel o viziune proactivă asupra dezvoltării. Acest concept a fost denumit și "mediu înconjurător și dezvoltare durabilă", având drept document de referință "Towards Soustainibility".
La summit-ul de la Goetheborg din 2001, a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, marcând o etapă semnificativă în angajamentul Uniunii Europene față de acest obiectiv vital. În anul următor, la Barcelona, dimensiunea externă a acestei strategii a fost adăugată, evidențiind preocuparea UE nu doar pentru dezvoltarea durabilă internă, ci și pentru contribuția sa la nivel global. Tot în 2002, la Johannesburg, a avut loc un summit crucial privind dezvoltarea durabilă, evidențiind importanța cooperării internaționale în gestionarea problemelor de mediu și dezvoltare.
Obiectivele Dezvoltării Durabile ale UE
Obiectivul general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă a UE este îmbunătățirea continuă a calității vieții pentru generațiile prezente și viitoare, prin crearea unor comunități sustenabile. Acest obiectiv este susținut de patru piloni fundamentali:
Protecția mediului: Prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului.
Echitatea și coeziunea socială: Prin respectarea drepturilor fundamentale, diversitatea culturală, egalitatea de șanse și combaterea discriminării.
Prosperitatea economică: Prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și locuri de muncă bine plătite.
Responsabilități internaționale: Prin promovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, și prin aplicarea principiilor dezvoltării durabile la nivel global.
Aceste obiective reflectă angajamentul UE pentru o dezvoltare echilibrată și sustenabilă, care să asigure bunăstarea atât a cetățenilor săi, cât și a comunității internaționale.
Principii Directoare
Pentru a asigura integrarea și corelarea echilibrată a componentelor economice, ecologice și socio-culturale ale dezvoltării durabile, Strategia UE se bazează pe mai multe principii directoare:
Promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului: Asigurarea respectului pentru drepturile individuale în toate aspectele dezvoltării.
Solidaritatea în interiorul și între generații: Susținerea unei distribuții echitabile a resurselor și o preocupare pentru bunăstarea tuturor membrilor societății, atât prezenți, cât și viitori.
Cultivarea unei societăți deschise și democratice: Promovarea valorilor democratice și a participării active a cetățenilor în procesul decizional.
Informarea și implicarea activă a cetățenilor: Asigurarea transparenței și accesibilității în procesul de luare a deciziilor.
Implicarea mediului de afaceri și a partenerilor sociali: Integrarea sectorului privat și a societății civile în eforturile de dezvoltare durabilă.
Coerența politicilor și calitatea guvernării: Asigurarea unei abordări integrate și coerente în formularea și implementarea politicilor, la nivel local, regional, național și global.
Integrarea politicilor economice, sociale și de mediu: Evaluarea impactului și consultarea părților interesate pentru a asigura o abordare cuprinzătoare și echilibrată a dezvoltării.
Utilizarea cunoștințelor moderne: Aplicarea științei și tehnologiei pentru a promova eficiența economică și investițională.
Aplicarea principiului precauțiunii: Adoptarea unor măsuri preventive în fața riscurilor incerte pentru mediu și sănătate.
Aplicarea principiului "poluatorul plătește": Responsabilizarea celor care generează poluare sau daune mediului în procesul de dezvoltare.
Aceste principii reflectă angajamentul UE pentru o abordare holistică și responsabilă a dezvoltării durabile, care să ia în considerare interdependența dintre aspectele economice, sociale și de mediu.
România și Dezvoltarea Durabilă
În România, dezvoltarea durabilă a devenit o preocupare majoră începând cu anul 1990, odată cu elaborarea unei serii de acte normative și strategii în domeniul mediului și dezvoltării durabile. Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, alături de alte instituții, a jucat un rol crucial în implementarea acestor politici la nivel național.
Una dintre inițiativele importante a fost lansarea Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă în România, cu accent pe întărirea capacității locale pentru implementarea Agendei Locale 21. Acest program a promovat implicit în zona comunităților locale în procesul de luare a deciziilor și în implementarea practicilor și proiectelor durabile. Prin intermediul Agendei Locale 21, autoritățile locale au fost încurajate să dezvolte planuri și strategii care să promoveze o dezvoltare echilibrată și sustenabilă la nivelul lor.
O altă inițiativă importantă în promovarea dezvoltării durabile în România a fost crearea unor parteneriate între sectorul public, privat și societatea civilă. Aceste parteneriate au facilitat schimbul de cunoștințe și expertiză între diferitele părți interesate și au contribuit la dezvoltarea și implementarea unor proiecte și programe inovatoare în domeniul protecției mediului și al dezvoltării durabile.
De-a lungul anilor, România a adoptat și implementat mai multe strategii și planuri de acțiune în domeniul dezvoltării durabile, având ca obiective protejarea mediului înconjurător, conservarea resurselor naturale, promovarea energiei regenerabile, îmbunătățirea calității aerului și a apei, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și promovarea unei creșteri economice durabile și incluzive.
Deși au fost înregistrate progrese semnificative în promovarea dezvoltării durabile în România, mai există încă provocări și obstacole de depășit. Unele dintre acestea includ nevoia de a consolida capacitatea instituțională și administrativă în domeniul mediului, îmbunătățirea infrastructurii de mediu, implicarea mai activă a sectorului privat în promovarea practicilor durabile, sensibilizarea și educarea populației în privința importanței protejării mediului înconjurător și promovarea unei culturi a sustenabilității.