Fondatorul informaticii românești

Astăzi, Informatica face parte din categoria ştiinţelor exacte, alături de Matematică, Fizică şi Chimie. Actuala Facultate de Matematică şi Informatică (FMI) a Universităţii din Bucureşti este continuatoarea secţiei de Matematică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe (de la înfiinţare în anul 1863). După reforma învăţământului din anul 1948 apare Facultatea de Matematică şi Fizică, iar în anul 1962 aceasta se separă, înfiinţându-se Facultatea de Matematică-Mecanică. Denumirea de Facultate de Matematică apare în anul 1974, iar în anul 2002 se aprobă de către Senatul Universităţii denumirea actuală Facultatea de Matematică şi Informatică (FMI) [1].

Încă de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, în anul 1864 (în anul 2014 s-au aniversat 150 de ani de la înfiinţare - http://150.unibuc.ro/), Matematica a funcţionat ca secţie în cadrul Facultăţii de Ştiinţe. Informatica s-a studiat încă din anul 1960, când a apărut ca specializare, secţia "Maşini de calcul", urmănd ca din anul 1974 să fie concurs de admitere pentru specializarea Informatică.

Perioada 1950-1960

După anul 1949, la Facultatea de Matematică şi Fizică (succesoare a Facultăţii de Ştiinţe fondată în anul 1863), s-a format Şcoala de „Teoria algebrică a mecanismelor automate” de către GRIGORE C. MOISIL (1906-1973). Alături de rusul Victor Ivanovich Shestakov (1907 – 1987) şi americanul Claude Shannon (1916-2001) (IEEE Medal of Honor -1966, Claude E. Shannon a introdus utilizarea algebrei booleană în analiza şi proiectarea circuitelor cu comutaţie, 1937) [2], poate fi considerat fondatorul acestei teorii, care are la bază utilizarea algebrelor Boole în studiul automatelor ("The trivalent Lukasziewiczian algebras applied to the logic of switching circuits"). În anul 1942, profesorul Grigore C. Moisil s-a transferat de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, ca angajat la noua Catedră de Algebră şi Logică.

Grigore C. Moisil a fondat o şcoală de logică matematică şi a pus bazele informaticii româneşti. Pionier al informaticii în România, animator în utilizarea primelor calculatoare electronice în România, iniţiatorul perfecţionării profesorilor şi specialiştilor în domeniul utilizării calculatoarelor, primul român care a primit (post-mortem) Computer Pioneer Award of IEEE Computer Society (IEEE (www.ieee.org , http://www.computer.org/portal/web/awards/moisil) – 1996 [3, 4], The algebraic theory of switching circuits, Pergamon Press, Oxford, New York, 1969, ISBN 0-08-010148-8) [4]. Savant de renume mondial, academician, matematician şi profesor la Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti, deschizător de drumuri cu contribuţii inovatoare în matematică, informatică, automatică şi cibernetică. După anul 1950, Grigore C. Moisil (1906-1973) a fost figura cheie în promovarea informaticii și ciberneticii în mediul academic românesc, universităţi și scoli. Acest lucru era în perioada în care România a fost puternic influențată politic de poziția sovietică dominantă.

La acea vreme, Micul dicţionar filosofic tradus din limba rusă și publicat în anul 1953, oficial, descria Cibernetica drept ca o "știință burgheză reacționară îndreptată împotriva clasei muncitoare". În ciuda acestui fapt, profesorul Grigore C. Moisil a folosit autoritatea sa științifică şi a încurajat personal oamenii de știință români pentru a construi primele calculatoare care au apărut în anii 1957-1961. Deosebit de valoroase sunt contribuţiile aduse de Grigore C. Moisil în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. A elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite, precum şi o teorie structurală a acestora. A introdus algebre numite de el lukasiewicziene trivalente şi polivalente şi le-a întrebuinţat în logică şi în studiul circuitelor de comutaţie [6]. La îndemnul lui Grigore C. Moisil, LEON LIVOVSCHI (1921-2012) foloseşte în premieră Logica matematică (algebre Boole) pentru analiza şi sinteza automatelor discrete (circuite automate cu contacte şi relee). “Leon Livovschi a utilizat primul, pe plan mondial, calculul implicaţiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte şi relee (1952) şi este autorul unor metode de reprezentare prin grafuri a evoluţiei automatelor secvenţiale, elaborând, în acest sens, şi algoritmi de analiză şi sinteză a automatelor secvenţiale. Studiul automatelor discrete s-a făcut iniţial prin utilizarea logicii matematice clasice. Gr. C. Moisil a extins acest instrument matematic, utilizând imaginarele lui Galois (1954), studiind, de asemenea, pe lângă elementele de tip releu bipoziţional şi elemente de tip ventil (diode), ca şi relee cu elemente intermediare, criotroni, etc." [7].

Perioada 1960-1973

În anul 1960, la iniţiativa profesorului Grigore C. Moisil s-a fondat secţia „Maşini de calcul” pe care au absolvit-o mai multe generaţii. În februarie 1962, prin eforturile profesorului Grigore C. Moisil sprijinit de profesorii de la Facultatea de Matematică şi Fizică, s-a înfiinţat „Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti” (CCUB), care în anul 1969 a fost dotat cu un sistem de calcul american IBM 360/30 (iniţial calculatorul IBM 360 a fost în expoziţie la Bucureşti, după care a fost cumpărat de la filiala IBM din Viena; suma platită fiind de 638.000 $, deoarece era embargou pentru ţările socialiste, iar pentru ţările capitaliste costa 250.000 $ - informaţii confirmate de prof. univ. dr. Ion Văduva şi prof. univ. dr. Ioan Roşca) şi care a fost utilizat pentru formarea multor generaţii de informaticieni, contribuind la programul de informatizare din România. În octombrie 1965 Grigore C. Moisil devine şeful catedrei de Maşini de Calcul de la Facultatea de Matematică şi Mecanică unde predă Capitole Speciale de Maşini de Calcul şi Teoria Programării. În perioada 1970-1992, director tehnic al CCUB a fost prof. univ. dr. Ion Văduva, cadru didactic al Facultăţii de Matematică. Profesorul Ion Văduva are contributii importante in dezvoltarea informaticii din Romania, fiind un militant activ în promovarea implementării diverselor proiecte şi programe privind informatica. A promovat studierea diverselor discipline ale informaticii ce erau importante pe plan internaţional. În domeniul cercetării a elaborat şi coordonat foarte multe contracte de informatică aplicată. Din păcate, aproape după 30 de ani, acest Centru de Calcul nu mai există din anul 1993.

În anul 1975, la Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti a fost proiectat şi implementat limbajul de programare PUBL (Programming Language-University of Bucharest), un nou limbaj de programare scris într-o versiune pentru calculatorul IBM 360, şi altă versiune pentru calculatorul românesc Felix 256. În vara anul 1975, sub coordonarea prof. Adrian Atanasiu, un grup de studenţi (Ivănescu Octav-Gabriel, Drăghicescu P. Mircea, Popescu N. Gabriel, Radoslovescu V. Ion, Szilagy I. Ladislau, Vlada C. Marin - absolvenţi în anul 1978 [5]) de la secţia de Informatică au realizat practică productivă la implementarea acestui nou limbaj de programare. De asemenea, în acea perioadă, profesorul SOLOMON MARCUS (n. 1925) a fost un permanent animator în rândul studenţilor şi al specialiştilor, pentru promovarea şi răspândirea matematicii şi informaticii în cele mai diferite domenii: literatură, istorie, arheologie, economie, muzică, cinematografie etc. În discursul de recepţie de la Academia Română, susţinut Joi 27 martie 2008, intitulat "Singurătatea Matematicianului" acad. prof. dr. Solomon Marcus îşi aminteşte despre Grigore C. Moisil - întemeietorul informaticii româneşti, "Pentru Moisil, Matematica a fost mai mult decât un domeniu de cercetare. A fost un mod de a vedea lumea, de a-şi trăi viaţa. Avea capacitatea de a injecta gândire matematică în orice fenomen pe care îl observa." [8].

Cartea lui Solomon Marcus “Gramatici şi automate finite” din anul 1964 “este una dintre primele din lume în teoria limbajelor formale, baza teoretică în studiul limbajelor de programare." spune acad. prof. dr. Marius Iosifescu [9]. "Existenţa unor calculatoare digitale a condus şi la cercetări în domeniul programării. De menţionat lucrarea "Gramatici şi automate finite" (1964) a academicianului Solomon Marcus (m.c. al Academiei Române 1993, academician 2001), distinsă cu premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române" [7]. În acea perioadă, de exemplu, promoţiile 1967 si 1970 au absolvit următoarele secţii (grupe), printre care era şi secţia “Maşini de calcul”: 501 – Analiză Matematică, 502 – Algebră, 503 – Geometrie, 504 – Ecuaţii, 505 – Probabilităţi, 506 – Maşini de calcul, 507 – Mecanica fluidelor, 508 – Elasticitate, 509 – Astronomie [10]. Unii dintre absolvenţii secţiei “Maşini de calcul” au ajuns cadre didactice la Facultatea de Matematică: 1967-Georgescu Horia, 1970-Atanasiu Adrian, Bâscă Octavian, Cherciu Mihail, Perjeriu Emil, Popescu N. Ileana, Roşca Gh. Ioan, State Luminiţa, Ţăndăreanu Nicolae.


1981: carte poştală – 75 de ani de la naşterea acad. Grigore C. Moisil