Descărcați PaginA ca fișier pdf

CUM SĂ UMBLI ÎN PUTEREA DUHULUI SFÂNT?

Chuck s-a plecat din nou spre claxon - un ultim semnal lung, mânios. A așteptat deja zece minute. Unde ar putea fi ei?

Marianne știa cât de neliniștit era el despre ceea ce avea plănuit să facă în această dimineață - prima lui duminică în care le preda băieților de clasa a cincea. A rugat-o pe ea și pe copii să fie gata la timp! În sfârșit, ea a ajuns, a deschis portiera mașinii și a ajutat-o și pe micuța de 3 ani să urce.

Nu-mi vine să cred”, a strigat Chuck în timp ce Julie - copila lor cu vârsta de 6 ani - se cuibărise în colțul banchetei din spate. „Ți-am spus că trebuie să ajung mai devreme. Va trebui să aranjez scaunele și să pregătesc materialele!”

Marianne a întreprins o mică încercare ca să-și ceară scuze, în timp ce virau de pe șosea și de îndreptau - cu viteză prea mare - spre biserică. Chuck continua să-și reverse nemulțumirea, fără să ia în calcul ceea ce simțeau cei din familie … până ceva înlăuntrul lui părea să zică: Ești într-o stare bună să dai lecții despre dragostea și răbdarea lui Dumnezeu, nu-i așa? El a recunoscut „vocea”, într-o clipită. Îi vorbea liniștit, chiar în timp ce mânia era la turații maxime și, ca întotdeauna, a pătruns direct în miezul problemei. Așadar, nu avea argumente să se opună; știa că vocea avea dreptate. A tras cu ochiul spre soție. Doar câteva secunde în urmă, era atât de mânios încât o vedea ca și dușman al lui. Acum, o vedea ca pe femeia pe care o iubea, privind tristă prin fereastră, în timp ce casele rămâneau în urma lor. A rănit-o adânc cu răbufnirea lui.

„Scumpa mea”, i s-a adresat el și a luat-o de mână, „Trebuie să-mi cer scuze”. În timpul rămas din călătorie, au vorbit liniștit împreună, tratându-și rănile provocate, corectându-se acolo unde călcaseră strâmb și astfel restabilind comunicarea între ei.

Chuck alunecase înapoi spre obiceiurile „omului carnal” așa cum o pățim mulți din noi, deseori. Fusese atât de absorbit de acel moment, încât a uitat cine este înscăunat pe tronul vieții lui. Aproape că a devenit un reflex ca să recurgem la abordările omenești firești de genul „mă descurc singur”, încât uităm să ne încredem în făgăduințele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu  (Ioan 1:9) și aplicarea lor în viața noastră de zi cu zi. Uităm de pasajul din I Corinteni 10:13: „Nu v-a cuprins nicio ispită care să fie peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci odată cu ispita a pregătit și o cale de ieșire, ca s-o puteți răbda”.

Pavel ne spune în Romani 14:23b că „tot ce nu vine din încredințare este păcat”. Nu însuși păcatul ne întoarce la starea firii omenești; de fapt, noi suntem cei care hotărâm ce poziție luăm față de păcat. Dacă încetăm să mai respirăm din punct de vedere spiritual și-i permitem păcatului să ne despartă de Dumnezeu și/ori de credința noastră în puterea Lui pentru viețile noastre, unica noastră alegere este să trăim din nou ca și creștinii care se conduc de fire. Pe de altă parte, atunci când alegem să respirăm spiritual - mărturisindu-ne păcatele clipă de clipă (expirăm) și respirând profund iertarea și restabilirea primite de la El (inspirăm) - noi continuăm să-l menținem pe El pe tron și să trăim o viață învingător.

În timp ce Chuck conducea mașina spre biserică în acea duminică, cu familia sa, el „a expirat” atunci când și-a mărturisit păcatul în fața lui Dumnezeu și a familiei lui. Respectiv, „a inspirat” o umplere proaspătă cu Duh Sfânt atunci când și-a deschis inima din nou pentru puterile cu efect de restabilire ale lui Dumnezeu și a ameliorat situația cu soția. Prin urmare, atunci când s-a prezentat în fața acelor copii de clasa a V-a, era gata să le vorbească cu convingere despre dragostea Lui necondiționată pentru noi ei, în calitate de copii răscumpărați. Astfel, copii au simțit în învățătorul lor smerenie și sinceritate, care i-au condus spre Salvator. Drept rezultat, chiar înainte de sfârșitul lecției, trei din copii și-au predat viața lui Dumnezeu. Domnul se glorifică prin viețile pe care copiii Săi I le dedică Lui.

Atunci când vei „expira” și „inspira” spiritual, vei observa o schimbare în viața ta. Vei deveni „sănătos spiritual” și conștient de noua libertate și putere a mărturiei tale. Atunci când păcatul pătrunde în viața ta, nu-l lăsa să te ia după el. E simplu: doar menține o „dare de seamă” în fața lui Dumnezeu și nu lăsa păcatul să se acumuleze în viața ta.

Ioan scrie: „Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva păcătuiește, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos cel drept.” (1 Ioan 2:1)

Pe măsură ce relația ta cu Duhul Sfânt se maturizează, vei descoperi cât de importantă este ea și cum progresează. Este importantă prin faptul că în timp ce continui să primești din puterea Lui, în fiecare clipă, vei învăța cum să asimilezi prin credință ceea ce El îți oferă. Relația ta este progresivă în sensul în care, prin credință, vei crește și te vei maturiza în umblarea ta îndrumată de Duhul. Este deseori ușor să înțelegi că cineva este credincios adevărat care a umblat în Duhul timp de ani de zile, pentru că roada Duhului poate fi ușor văzută.

Conceptul „respirației spirituale” nu este complicat, dar trebuie mai întâi să fie înțeles într-un context mai larg. Astfel, trebuie să avem grijă de patru lucruri, în umblarea noastră creștină:

 1.       Să fim siguri de faptul că am fost umpluți de Duhul Sfânt;

2.       Să ne pregătim de confruntări spirituale;

3.       Să ne cunoaștem drepturile, în calitate de copii ai lui Dumnezeu;

4.       Să trăim prin credință.

 UMPLEREA CU DUHUL SFÂNT

În primul rând, pentru ca să putem umbla în Duhul, trebuie să ne asigurăm că suntem umpluți de Duhul. În Efeseni 5:18, primim următorul îndemn: „Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare, ci fiți plini de Duh”. Ceea ce ar însemna să fii umplut de Duhul Sfânt este să fii controlat și împuternicit de El, ca și mod de viață. Isus a avertizat: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și bogăției” (Matei 6:24).

Avem un tron în fiecare inimă - centrul de control al vieții noastre - iar acolo este loc doar pentru o singură domnire. Lupta din interiorul nostru se duce pentru stăpânirea acelui tron, iar credincioșii care sunt guvernați de propriul eu s-au dezis de Duhul Sfânt ca deținător al tronului vieții lor.

Este foarte important să ținem minte porunca care ne-a dat-o Dumnezeu, dar și făgăduința Lui. Mai exact, El ne poruncește: „Fiți umpluți”. Și ne făgăduiește că orice I-am cere și care ar corespunde voii lui Dumnezeu, El ne va auzi și va răspunde (I Ioan 5:14,15). Așa cum El ne poruncește să fim umpluți de Duhul Sfânt, putem fi siguri că ceea ce Îi vom cere va corespunde voii Lui pentru viața noastră. Și atunci când ne vom ruga corespunzător voii Lui, El a făgăduit că ne va răspunde. Așadar, ne putem aștepta că El va produce umplerea și ne va împuternici, atunci când ne dorim cu sinceritate să ne supunem Lui controlul vieților noastre, dar și să credem că El ne va umple cu Duhul Său. Prin urmare, va trebui să continuăm să respirăm spiritual, „expirând” prin mărturisire și „inspirând” prin primirea iertării și puterii Lui în viețile noastre prin credință.

Dar, ce putem spune despre emoțiile din experiența unui credincios? Ceea ce simțim conferă vitalitate și inspirație și, deci, este o parte valoroasă a vieții noastră. Totuși, sentimentele noastre sunt foarte fragile și sunt schimbătoare ca vremea. Ca și creștini, trăim prin credință, ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu și în făgăduințele pe care ni le-a dat. Altfel spus, dacă depindem de sentimente pentru o confirmare a lucrărilor Lui în viețile noastre, ne poziționăm astfel într-o zonă periculoasă, aproape de cea a dezamăgirilor.

Haideți să comparăm procesul în care ne încredem în Dumnezeu și modul în care ne trăim viața noastră de creștini cu un tren. Puterea unui tren se bazează pe funcționarea motorului (FAPT), combustibilul este cărbunele (CREDINȚA) și nu în ultimul rând avem vagonul-restaurant (SENTIMENTELE). Niciun inginer nu va cupla acest tren la vagonul-restaurant, cu așteptarea că acesta va putea trage toată încărcătura. Motorul - partea factologică - îi conferă creștinismului puterea sa, iar deseori sentimentele urmează în mod natural, ca un bonus. Dacă, însă, acestea nu apar, asta nu ar însemna că faptele s-au schimbat.

Vă îndemn să nu căutați experiențe emoționale ca și dovadă a umplerii cu Duhul Sfânt. Dacă ai o sete sinceră pentru dreptatea lui Dumnezeu și ți-ai mărturisit păcatele, te-ai supus stăpânirii Lui și I-ai cerut umplerea, poți fi sigur că ești umplut de Duhul Sfânt! Dumnezeu este credincios făgăduințelor Lui.

Pasajul din Ioan 14:21 ne reamintește următoarele: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui”. Observați, în pasaj nu-i scris „Cel care simte dragoste pentru Mine”, dar „Cel ce păzește poruncile Mele”.

De obicei, sentimentele se bazează pe hotărârile și acțiunile din viața noastră, însă nu-i nevoie să „pornim în căutarea” sentimentelor ori să depindem de ele, ca să avem confirmarea factologică. Căutarea experiențelor emoționale este de fapt un dezacord cu ideea de credință, iar orice nu vine din credință este păcat (Evrei 11:6). Atunci când ne încredem în Dumnezeu, El ne onorează credința și o putem astfel trăi cu asigurarea că El ne va umple clipă de clipă.

FII GATA PENTRU LUPTA SPIRITUALĂ

În al doilea rând, ca toți soldații buni care sunt gata de luptă, trebuie și noi să fim gata de lupta spirituală. Noi, cei care am fost aleși să devenim vii spiritual și credincioși Domnului, ne putem aștepta la ripostă din partea dușmanului. Iar unul din cele mai ascuțite arme ale dușmanului este vinovăția. O va folosi atunci când cel mai puțin ne așteptăm, ca o țeapă veninoasă. Ne va acuza de păcate cu privire la care deja am primit iertarea lui Dumnezeu, precum și va face tot posibilul să ne distrugă securitatea pe care o avem în Cristos, așa cum dușmanul știe că un soldat care are îndoieli este inutil în luptă. Dar, vestea bună este că avem o alegere:

• Nu-i permite lui Satan să-și atingă ținta cu săgeata. „Țintele aflate în mișcare” sunt întotdeauna mai greu de nimerit;

• Refuză să te pierzi în cercetări lăuntrice care nu sunt necesare (unul din trucurile preferate ale Satanei). Aceasta te va ajuta să nu te împiedici de situațiile în care deja ai fost iertat, pe care Salvatorul le consideră ca și uitate!

• Mărturisește-i lui Dumnezeu doar ceea ce Duhul Sfânt te îndeamnă să aduci în fața Domnului, ca ceva care ar sta între tine și umplerea Lui deplină a inimii tale curate.

Aflăm din I Petru 5:7 și 8 că-I putem lăsa în grija lui Dumnezeu grijile și nevoile, așa cum Lui întotdeauna îi pasă de noi și are grijă de toate cele care ne privesc. De asemenea, mai citim în pasaj că trebuie să fim treji - să acționăm cu atenție față de atacurile de neocolit ale lui Satan, marele dușman, care umblă ca un leu care rage, căutându-și următoarea victimă. El, deci, este un adversar nemilos, care atacă atât subtil, cât și deschis, în încercarea să ne învingă și să ne distrugă. Dar, putem fi siguri că „Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume” (I Ioan 4:4b).

Două mii de ani în urmă, Satan a fost învins atunci când Isus Cristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre. Biruința este de partea noastră acum! Și, deja, nu privim doar înainte spre victorie, ci și înapoi spre cruce – acolo unde dușmanul a fost răpus odată și pentru totdeauna. Nu mai avem de ce să ne fie frică de Satan, atâta timp cât umblăm în Duhul și depindem de Cristos pentru tot ceea ce avem nevoie, inclusiv puterea necesară.

 CUNOAȘTE-ȚI DREPTURILE PE CARE LE AI, CA ȘI COPIL AL LUI DUMNEZEU

În al treilea rând, așa ne dorim să umblăm în Duhul neîntrerupt, trebuie să știm care ne sunt drepturile ca și copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12). De la Tatăl nostru, am moștenit rezerve nesecate de iubire, putere, iertare și har. Este responsabilitatea noastră să învățăm cum să punem în valoare aceste bogății.

Sursa care ne declară dreptul nostru de moștenitori este Biblia, bineînțeles. Ca și credincioși, trebuie să petrecem timp în citirea, studierea, memorizarea și cugetarea la Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să trăim așa cum Îi place Lui. Dorințele inimii Lui pentru noi, scumpii Lui copii, sunt ascunse în Scriptură. Și în timp ce căutăm aceste adevăruri, ele ne sunt descoperite chiar de Duhul Sfânt.

Spre exemplu, atunci când Isus intră în viața noastră, corpul nostru devine templul Său viu. Isus ne-a promis din puterile Lui speciale, ca să trăim o viață sfântă (Romani 12:1 și 2). Ca și copii ai Săi, acestea sunt lucruri care ne revin drept moștenire.

Totodată, putem fi martori efectivi pentru El. Atunci când suntem sub îndrumarea Duhului Său, suntem umpluți de iubirea Lui pentru cei pierduți. Și, în timp ce le împărtășim din adevăr, El le vorbește prin noi.

Un mic sfat: ne vom feri să ne gândim că atunci când facem studii Biblice, ne rugăm sau Îl mărturisim altora, acestea ar fi considerate drept „lucrare” care ne-ar îndreptăți statutul nostru în Cristos. De fapt, lucrurile stau exact invers. Lucrările pe care le facem în numele Domnului sunt rezultatele unei vieți trăite după placul Salvatorului. Iar rezultatele sunt dovada unei vieți dedicate umplerii cu Duhul Sfânt clipă de clipă.

VIAȚA PRIN CREDINȚĂ

Al patrulea aspect în umblarea noastră în Duhul este trăirea prin credință. Bineînțeles, este trist să vezi durerea prin care trec credincioșii sinceri, care s-au lăsat înșelați de accentul greșit pe care l-au pus pe emoții. Atunci când așteptările ireale sunt gestionate de persoane, care și-au impus propriile standarde înalte în demonstrarea umblării lor în Duhul Domnului, nu ne putem aștepta că vor vedea altceva decât dezamăgiri în calea lor. Glorie Domnului pentru că noi nu trăim în baza simțurilor schimbătoare, ci prin credință în Cuvântul Său neschimbător! Iar Cuvântul Său nu lasă în tăcere subiectul credinței. Pasajul din Evrei 11:6 ne spune că „fără credință este imposibil să-I fim plăcuți”. În continuare, în Galateni 3:11 avem reamintirea că „Cel drept prin credință va trăi”.

Credința ne cere să încredem atunci când nu ne vine atât de ușor să o facem. Dar, Dumnezeu ne-a dat o „linie verde” de care să ne agățăm, atunci când lucrurile iau o întorsătură complicată. În pasajul din Romani 8:28 avem promisiunea că „toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați în acord cu planul Său”.

Nu-i ușor să spui „Mulțumesc, Doamne”, atunci când inima ți-e frântă. Totuși, astfel de stări aduc beneficii inestimabile umblării noastre prin credință. Scriitorul Joseph Bayly, care și-a pierdut trei fii în decursul a trei ani, a spus că Dumnezeu nu i-a fost niciodată mai aproape lui și soției lui decât atunci când ei părăseau locul proaspăt de înmormântare.

Lauda și mulțumirea sunt cadouri ce exprimă încrederea pe care o avem în Dumnezeu, în împrejurări ce ne depășesc. S-a întâmplat să pierzi pe cineva, care a trecut din viață? Simțeai de parcă durerea și boala puseseră stăpânire pe corpul tău? Ai fost rănit atunci când nu meritai? Ai suferit pierderi financiare? Ai încercat să-i mulțumești lui Dumnezeu, chiar dacă nimic din acele situații nu-ți părea că ar fi avut vreun sens? I-ai spus că ai încredere în El, chiar și atunci când viața te doboară?

Dacă credem în Dumnezeu și promisiunilor Sale atunci când toate-n jur pare că se dărâmă, printr-o astfel de atitudine Îi recunoaștem domnia Lui și-I îndeplinim porunca ca să ne încredem în El, chiar și atunci când nu vedem lumina din capătul tunelului. Citim următoarele în I Tesaloniceni 5:18: „Mulțumiți în orice împrejurare. Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi”. El ne promite răsplata, dacă ne încredem în El. El a spus că „toate” vor lucra împreună spre bine, iar El este credincios Cuvântului Său.

Unii ar putea avea impresia că doar un nebun ar putea fi mulțumitor în așa situații, însă dacă noi credem că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, atunci va trebui să apelăm la voința noastră și să aducem mulțumiri, chiar dacă n-ar părea să fie vreun motiv de recunoștință. De-a lungul anilor, credincioșii din jurul lumii au învățat câteva lecții prețioase doar prin simpla ascultare față de Cuvântul Domnului și prin aducerea mulțumirilor, chiar și în cazurile în care nu aveau impulsul să o facă.

MENȚINE-L PE CRISTOS PE POZIȚIA DE STĂPÂNITOR AL VIEȚII TALE

Ca să rezumăm, credinciosul va umbla în Duhul clipă de clipă din motivul că Dumnezeu i-a poruncit să o facă. Acesta-i unicul mod prin care-l putem menține pe Cristos pe tronul vieții noastre, ca stăpân al ei. Și în timp ce eul nostru se reduce, iar Cristos se extinde în viața noastră (Galateni 2:20), în rezultat vom avea o creștere incredibilă și o viață creștină din belșug.

Aplicare

1. Ce ți-a plăcut cel mai mult (ce ți-a atras atenția)?

2. De ce?

3. Cu cine ai putea împărtăși această informație?