Descărcați PaginA ca fișier pdf

CUM SĂ FII PLIN DE DUH?

Primele raze ale soarelui pătrundeau prin micile ferestre ale camerei de sus și se perindau pe fața bărboasă a lui Petru. El și-a deschis ochii și și-a ridicat un cot. Ceilalți majoritatea se treziseră, își strângeau așternuturile și se ocupau de pregătirea micului dejun pentru încă o altă zi. Cât mai durează, Doamne? - se întreba el. Deja de multe zile așteptaseră împreună în această cameră micuță, toți cei peste 100 de persoane, ca să se coboare Duhul Sfânt, așa cum Isus le promisese…

Apoi, el L-a auzit. Pentru început, se auzea ca un vârtej de vânt în depărtare, apoi ca un vâjâit puternic chiar în camera lor. Se auzea tot mai puternic, apoi li s-a arătat ca niște limbi de foc pe fiecare din cei care erau în cameră și astfel au fost umpluți de Duhul Sfânt.

Ar fi prea puțin să spunem că evenimentul doar le-a schimbat viața! - Deodată, acești bărbați și femei ai lui Dumnezeu au început să vestească Evanghelia lui Isus Cristos cu o încredere reînnoită și într-un mod pe care cei care-i ascultau îi înțelegeau, vorbindu-le fiecăruia în limbi străine pe care niciodată nu le învățaseră! Au descoperit o putere nesecată care pulsa în interiorul lor - au fost umpluți de Însăși Sursa Puterii. Și, datorită acestui fapt, miile i-au urmat spre o relație cu Isus cel Înviat, care le putea schimba viețile.

În cartea Faptelor Apostolilor pentru noi a fost înregistrată lucrarea în viețile oamenilor a puterii Duhului Sfânt. Citim în ea cazurile relatate și admirăm oamenii obișnuiți ca tine și ca mine cum făceau minuni și conduceau sute de oameni la Cristos. Cu regret, dăm din cap a dezamăgire pentru că nu ne-a fost dat și nouă să trăim atunci, astfel încât să luăm și noi parte la acele momente. Și, deci, am cedat în favoarea unei atitudini poziționări mai „sofisticate”, potrivit căreia Mai exact, pretindem, că Duhul Sfânt își face lucrarea în mijlocul nostru prin căi mai subtile. Petru și alții făceau minuni pentru ca să evanghelizeze. Astăzi, mulți promovează ideea că astfel de „spectacole emotive” nu și-ar mai avea locul.

Dar, scriitorul și unul din primii traducători moderni ai Noului Testament, J.B. Phillips vine cu câteva amănunte la subiect. Astfel, în introducerea Scrisorilor către noile biserici el susține că „marea diferență între creștinii din zilele noastre și cei despre care citim în aceste scrisori (epistolele din Noul Testament) este că pentru noi e un spectacol, iar pentru ei a fost o experiență reală. Noi suntem capabili să reducem religia creștină la un cod, sau în cel mai bun caz, la o regulă a vieții și inimii. Pentru oamenii de acolo [nota trad.: participanții acelui eveniment], aceasta a fost o invazie în viața lor de către o calitate a vieții total diferite. - Acei oameni nu au ezitat să o descrie ca fiind Cristos trăind  care a început să trăiască în ei”.

Și dacă Isus mai trăiește în urmașii Săi după cum a promis, am fi în drept să concluzionăm că am avea o viață mai puțin intensă decât cea trăită de ucenici? Pentru orice credincios, viața ar trebui să fie o mare aventură. Mai exact, avem stabilit un scop și avem și sursa puterii necesare îndeplinirii sarcinilor care ne revin. Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12,13).

Dar, așteptarea nu este ca noi prin propria putere să facem aceste lucrări uimitoare. Însuși Isus Cristos care trăiește în noi e Cel care ne dă puterea prin Duhul Sfânt să facem lucrări mărețe. Doar prin înțelepciunea noastră și elocvență, logică, personalitatea noastră nu am putea să convingem pe cineva să-L urmeze pe Cristos. Cine însă ne-ar putea sta în cale, dacă o facem prin puterea Învierii lui Isus, inima Sa, mintea Sa și dragostea Sa pentru cei pierduți care pulsează în noi? 

Dacă nu putem vedea dovada puterii Duhului Sfânt în viețile noastre, urmează să ne cercetăm și să ne întrebăm dacă nu cumva trăim ca și creștini carnali. Dacă nu, s-ar putea ca motivul lipsei puterii este lipsa credinței ori lipsa cunoașterii despre cine sunt este Dumnezeu și Duhul Sfânt. 

Câțiva ani în urmă, un crescător de vite din partea vestică a statului Texas din SUA a făcut o descoperire neașteptată.

Momentul a avut loc în ziua în care bărbatul pe nume Homer Yates considera că-i mai rămăsese foarte puțin până să ajungă la capătul puterilor. În timp ce-și odihnea piciorul încălțat în bocancul prăfuit pe treapta camionetei lui jerpelite, scruta cu privirea hectarele de pământ împestrițate cu cirezi de vite. Valea îi aparținea. El și întreaga lui familie se aciuiseră aici mulți ani în urmă.

Cunoscuta priveliște într-un timp îi adusese pace-n inimă. Îi adusese alinare, cândva. Dar, în momentul ăsta anume, îl făcea să plângă. Îi plăcea mult locul ăsta. Cum l-ar putea lăsa? Și nu-și închipuia cum ar fi nevoit să-și facă bagajele și să plece de la ferma în care a pus atâta suflet, timp de atâția ani?

Și, totuși, ce altă alegere ar avea acum? 

Afacerea îi era bine pusă pe roate, până să fie lovit de marea depresiune economică. A venit ca un roi de lăcuste și i-a subțiat portmoneul. A fost nevoit chiar să apeleze și la ajutorul guvernului pentru ca să nu fie pus pe brânci total. Îi era rușine să ceară ajutor, dar nu vedea o altă cale de ieșire. Și oricât de grijuliu el și soția lui nu-și cheltuiau cei câțiva bani pe care-i aveau, niciodată nu era de ajuns. Au mers înainte, au jertfit tot ce a fost posibil, dar s-au ales cu nimic.

Dar, gândurile sumbre i-au fost întrerupte, când a zărit în depărtare o altă camionetă venind în vale pe drumul cu prundiș, în care erau câțiva bărbați, pe care nu-i cunoștea. Aceasta a oprit zgomotos la distanță de câțiva metri, norii de praf așezându-se în jurul lor, în timp ce se apropiau de el. 

„Sunteți Yates?” - Îl întrebase unul din ei. El a dat afirmativ din cap. „V-am căutat”, zise el, surprinzându-l pe Yates cu o strângere de mână. Celălalt bărbat înalt l-a informat că făceau parte dintr-o echipă geologică a unei mari companii petroliere. Acesta i-a explicat că ei ar avea motive să creadă că în valea lui ar putea fi petrol. Le-ar permite el, oare, să sape o fântână de explorare pe cealaltă parte a crestei? 

Ce-ar avea de pierdut? A și semnat acordul, în acea după amiază. Surpriză, puțin peste trei sute de metri adâncime, muncitorii au descoperit zăcăminte de petrol, de unde a și pornit extragerea, cu a câte 80.000 barili pe zi, până ca Yates să-și dea seama de marea schimbare din viața lui. Alte câteva fântâni care au urmat au dublat cantitatea. Și toate acestea îi aparțineau lui Yates și familiei lui! 

Peste noapte, modestul crescător de vite, care cerșea ajutor guvernamental, a devenit multimilionar. Trăise în sărăcie chiar pe pământul care acum l-a făcut bogat. Zăcămintele de petrol erau acolo dintotdeauna și toate erau ale lui, în ziua în care a semnat actul. Dar, a intrat în proprietatea lor doar după ce a înțeles ce bogății se aflau acolo și că erau ale lui, ca să le ia în stăpânire.

 CONCEPȚII GREȘITE

Cât de des noi ca și credincioși procedăm la fel, trăind în sens spiritual săraci lipiți pământului, când de fapt suntem copiii Regelui! Isus a descris viața de creștin ca o aventură palpitantă și intensă, pe care timp de secole mulți credincioși au trăit-o în realitate. 

O altă problemă pe care o avem este temerea că Dumnezeu cumva va profita de noi, dacă ne predăm Lui în totalitate. Atenție, însă, pasajul din I Ioan 4:18 ne oferă contraargumentul: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste”.

Haideți împreună să ne imaginăm că în aceste momente ești părintele unui băiețel, pe care-l iubești nespus. Într-o zi toridă de vară, acesta este lângă tine și încearcă din răsputeri să-ți spună ceva foarte important pentru el. „Te iubesc”, îți spune el în sfârșit și te ia de mână, „iar de azi înainte voi face tot ce-mi zici”. Te așezi în genunchi lângă el, îți pui mâinile pe umerii lui și începi să-l scuturi cu putere. Îi vezi atunci ochii plini de frică, în timp ce-l cerți: „Tocmai mă așteptam la una ca asta! Acum, îți voi face viața complicată. Niciun fel de joacă și nici jucării. Doar vei munci din greu la sarcinile împovărătoare pe care ți le voi da, cât vei trăi!” 

Ce răspuns straniu din partea unui părinte iubitor. Ne-am fi așteptat să reacționeze gingaș și cu compasiune față de copil, nu printr-o așa tiradă. Și, totuși, deseori ne e teamă că am putea să primim de la Dumnezeu un astfel de răspuns dureros și că ne-ar paște riscul unei pedepse, în cazul în care am îndrăzni să ne predăm Lui. Un părinte de pe Pământ și-ar deschide brațele către micuț și i-ar oferi și mai multă dragoste. Mai mult decât atât, părinții ar visa să devină vrednici de  atâta dragoste de la copil.

În așa caz, de ce ne-am aștepta la ceva mai puțin din partea lui Dumnezeu, care ne iubește într-o măsură ce o depășește pe cea omenească? S-ar datora aceasta faptului că nu-I înțelegem dragostea ce ne-o poartă? În pasajul din Matei 7:11, vedem descrierea lui Dumnezeu ca a unui tată care-și arată dragostea pentru copiii Lui: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, Care este în Ceruri, le va da lucruri bune celor ce I le cer!” 

Ca și Isus care a plâns pentru Ierusalim, Dumnezeu ne privește și zice: „Cât de mult mi-aș dori să te strâng în brațe, dar nu-mi permiți”. Dacă vrem să fim creștini adevărați, trebuie să începem — prin credință — să ne încredem în Dumnezeul salvării noastre. Din momentul în care primim iertarea Lui, până El începe să pășească cu noi sfidând moartea, tot ce El ne dă le primim prin credință.

 RESPIRAȚIA SPIRITUALĂ

În secțiunea „Cum să experimentezi dragostea și iertarea lui Dumnezeu?” am discutat principiul „respirației spirituale”, unde am explicat că „expirația” este mărturisirea păcatului și recunoașterea dragostei și iertării Lui în viețile noastre. Acum, să trecem la „inspirație”.

Respirația spirituală ar putea fi incompletă fără procesul „inspirării” similar respirației fizice. Atunci când respirația este împiedicată, oxigenul nu mai pătrunde în plămâni, la creier și în organele vitale, iar corpul moare. Respirația spirituală corectă este imperativă și ea. „Inspirarea” spirituală înseamnă să iei din plin din prospețimea Duhului Sfânt, prin credință, și astfel să-I dai stăpânirea deplină asupra vieții tale, ca să ne întărească așa cum El o consideră necesar.

Și, în timp ce practicăm respirația spirituală, aceasta devine un obicei natural. Prin urmare,  „expirarea” (mărturisirea) și „inspirarea” (aprovizionarea cu noi puteri vitale) creează o abordare proaspătă și incomparabilă a vieții de zi cu zi. 

DUHUL SFÂNT

Totuși, dacă vrem să ne predăm viața Lui, trebuie să începem prin înțelegerea naturii și persoanei Duhului Sfânt. Observați, nu L-am denumit „o putere” doar. Duhul Sfânt este o persoană în aceeași măsură ca Însuși Dumnezeu. El nu este o simplă influență aeriană ori un concept spiritual pufos. El este Dumnezeu și are toate caracteristicile pe care le are Dumnezeu Tatăl. Ca și a treia persoană în Sfânta Treime, Duhul Sfânt este în raport de egalitate cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Mai exact, este un singur Dumnezeu care însă se manifestă prin trei persoane.

Este imposibil pentru omenire să definească Sfânta Treime. Un profesor al unui seminar teologic de-al meu obișnuia să zică: „Cel care neagă Sfânta Treime își va pierde sufletul. Iar cel care încearcă să înțeleagă Sfânta Treime își va pierde mințile”. Omul fiind limitat nu l-ar putea înțelege pe deplin pe Dumnezeul infinit.

Anume Duhul Sfânt i-a inspirat pe oameni să scrie Scriptura. În timp ce citim Biblia, El ne descoperă adevărul și ne ajută să înțelegem cum să-l aplicăm în viața noastră. El ne face auzite rugăciunile înălțate lui Dumnezeu și tot El culege roada mărturiei noastre credincioase. Unicul Lui scop este să-L înalțe și glorifice pe Cristos (Ioan 16:1-15).

Dovada lucrării Duhului Sfânt în viața noastră de credincioși o putem observa în jurul nostru. El a coborât la noi — Mângâietorul promis de Isus, în timp ce se pregătea să se înalțe la Cer. „Vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul [Duhul Sfânt] nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi … Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul … și vă va înștiința despre lucrurile care urmează să vină. El Mă va glorifica pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va înștiința”  (Ioan 16:7,13,14). Prin nașterea din nou, Duhul Sfânt ne creează posibilitatea să-L cunoaștem pe Cristos și să împărtășim Vestea Bună cu alții.

În prima epistolă a lui Ioan 1:7 citim că „Dacă însă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem părtășie unii cu alții, iar sângele lui Isus, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.” Atunci când suntem umpluți de Duhul, suntem sub stăpânirea Lui; nu ca un robot, ci ca o persoană condusă și împuternicită de Însuși Dumnezeu. El, deci, pășește pe acest pământ în corpurile noastre, trăind viața Sa înviată prin și în noi.

Isus le-a spus mulțimilor: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura” (Ioan 7: 37,38). Ioan specifică următoarele: „Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă glorificat” (Ioan 7:39a). Alegerea ne aparține: putem trăi o viață de învingător, umplute de puterea lui Isus, pe care El ne-o oferă, dacă ne deschidem inimile pentru prezența Duhului Sfânt. 

DUHUL SFÂNT ESTE ÎN TINE 

Aici, intervine o întrebare: Cum? Cum ne putem încredința Duhului, ca să ne conducă? Ce facem și ce spunem, astfel încât El să ne ia sub stăpânire ori ca să putem primi acea putere miraculoasă, care în fapt ne aparține?

Să presupunem că aveți un cont bancar de câteva mii de dolari și vreți să încasați un check. Ar însemna asta că, în acest scop, ați intra în bancă, v-ați pune în genunchi în fața casieriței și ați începe să o rugați să vă dea banii de care aveți nevoie? Presupun că zâmbiți acum, pentru că știți că casierița surprinsă de o așa scenă cel mai probabil s-ar înclina înspre dumneavoastră de după sticlă și v-ar reaminti: „Nu e nevoie să mă implorați. Banii deja sunt ai dumneavoastră. Rămâne doar să scrieți cererea, ca să vi-i putem elibera”.

Duhul Sfânt îl avem la dispoziție și deci putem apela, chiar din ziua în care acceptăm iertarea lui Cristos pentru păcatele noastre. Ca și salvarea, umplerea cu Duhul Sfânt are loc prin credință. „Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință”, ne spune Biblia, iar această mântuire „nu este de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8 și 9). 

Nu trebuie să cerșim sau să facem schimb cu Dumnezeu pentru favoarea Lui. Postul, plânsul, prosternarea în fața Lui nu-L va face niciodată să ne umple cu Duhul Său. Deși postul și pocăința sunt cu siguranță importante și necesare pentru creșterea spirituală, cu ele nu putem câștiga plinătatea lui Dumnezeu. Este doar al nostru prin credință și este al nostru din momentul în care am devenit creștini. Coloseni 2:6 ne amintește: „După cum ați primit deci pe Hristos Isus Domnul, așa umblați în El.”

ÎNSUȘEȘTE PUTEREA DUHULUI SFÂNT

Putem apela la Duhul Sfânt. Ceea ce ne rămâne să facem este să asimilăm puterea Duhului Sfânt. La mijloc sunt câțiva factori, care ne vor ajuta să ne pregătim inimile, în timp ce căutăm umplerea cu Duhul Sfânt.

În primul rând, mă refer la starea de înfometare după Duhul Sfânt și dorința ca acesta să sălășluiască în noi. Isus a spus: „Fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați!” (Matei 5:6).

De importanță primordială este să ne predăm viața noastră lui Cristos. În pasajul din Romani 12:1 și 2, Pavel scrie: „Vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta este slujba voastră spirituală! Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”.

În continuare, un alt factor determinant este să-ți mărturisești păcatul. Trebuie să-I permitem Duhului Sfânt să ne amintească toate ce necesită a fi abordate și apoi mărturisite lui Dumnezeu. Avem următoarea promisiune în I Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate”.

Cu inimile deschise și pregătite pentru umplerea cu Duhul Sfânt, avem în Efeseni 5:18 o însărcinare care trebuie respectată: „Și nu vă îmbătați de vin, care duce la destrăbălare, ci fiți plini de Duh”. Este o poruncă! Mai exact, a nu fi umplut de Duhul și a nu trăi sub stăpânirea și prin puterea Lui este neascultare. Scriptura ne mai spune că ne stă la dispoziție „îndrăzneala pe care o avem la El: dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. Iar dacă știm că ne ascultă cu privire la orice Îi cerem, știm că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El” (I Ioan 5:14 și 15).

Există o singură sălășluire, naștere din nou și botez cu Duhul Sfânt — toate acestea au loc în momentul salvării. Pasajul precedent din Efeseni 5:18 ne spune despre mai multe umpleri. În textul scris în limba originală, sensul este mult mai explicit decât în majoritatea traducerilor disponibile în limba română. Sensul poruncii constă în experimentarea unei umpleri continue, sub stăpânirea și prin puterea Duhului Sfânt, ca și un mod de viață!

Tehnic vorbind, nici nu este nevoie să ne rugăm pentru umplerea cu Duhul Sfânt, așa cum niciun pasaj din Biblie nu ne spune acest lucru. Suntem umpluți prin credință. Totuși, așa cum în centrul credinței noastre îl avem pe Dumnezeu și Cuvântul Său, ne putem ruga ca și o manifestare a credinței noastre în porunca lui Dumnezeu și în promisiunea Lui. Nu avem umplerea pentru că ne rugăm, ci pentru că ne încredem în Dumnezeu, care reacționează ca rezultat al credinței noastre. 

Este aceasta dorința inimii tale? Dacă da, rostește această rugăciune:

„Dragă Tată, recunosc că până acum am fost propriul stăpân al vieții mele și nu am ascultat de porunca Ta ca să mă las în stăpânirea Duhului. Îți mulțumesc pentru că m-ai iertat, iar acum, Tată, Îl invit pe Cristos să ocupe locul de cinste drept pe tronul vieții mele. Prin credință, te rog să mă umpli cu Duhul Tău Sfânt așa cum ai promis în Cuvântul Tău. Îți mulțumesc pentru că Îți ții promisiunile și pentru că Duhul Sfânt sălășluiește în viața mea, începând chiar din acest moment”. 

Dacă ai rostit această rugăciune ori dacă ți-a revărsat inima într-un mod similar în fața lui Dumnezeu, cu propriile tale cuvinte ,acum ești umplut cu Duhul Sfânt. Nu trebuie e neapărat să o simți, ci doar să crezi că este un fapt împlinit — prin credință. Duhul Sfânt îți va facilita astfel trăirea unei vieți sfinte, așa încât să-L poți vesti pe Cristos într-un mod nou celor care-L caută.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru plinătatea Duhul Sfânt la începutul fiecărei zile și continuă să-L inviți ca să îți stăpânească viața, clipă de clipă. Viața umplută de Duhul este o viață condusă de putere supranaturală, de rămânere în Cristos și de roade aduse. Aceasta ar însemna să te încrezi în Dumnezeu, nu în tine, și să trăiești o viață de credincios.

  Aplicare

1. Ce ți-a atras atenția cel mai mult (ce ți-a atras atenția)?

2. De ce?

3. Cui ar trebui să-i prezint această informație?