Noi am aflat despre farisei din prima istorie a speranței. Ei erau liderii religioși de atunci. Ei erau foarte atenți ca să-i evite pe oamenii ne religioși. Fariseii nu-i stimau pe colectorii de taxe. Colectorii, deseori erau oameni corupți care luau mită în loc să colecteze taxele corespunzătoare. Iisus a povestit istoria unui fariseu și a colectorului de taxe care se închinau lui Dumnezeu. Rugăciunile lor au fost foarte diferite.

Pilda fariseului și a colectorului de taxe

Pilda fariseului și a colectorului de taxe

9 A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți: 

10 – Doi oameni s‑au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș. 

11 Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – tâlhari, nedrepți, adulterini – sau ca și vameșul acesta! 

12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig!“ 

13 Vameșul însă stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, îndură‑Te de mine, păcătosul!“ 

14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, iar cel ce se smerește, va fi înălțat!

Fariseul a fost condamnat de Isus, pentru că rugăciunea lui nu avea nici urmă de smerenie și nici de pocăință. Iar colectorul de taxe a fost îndreptățit pentru simplul fapt că avea un duh smerit și se căia de păcatele săvârșite. În acest fragment vedem că Domnul Isus poate îndreptăți chiar și pe un colector de taxe. Și noi putem fi iertați, dacă ne smerim în fața lui Dumnezeu.