Pașoptismul

ROLUL LITERATURII ÎN PRIOADA PAȘOPTISTĂ

- secolul XIX, în Europa este cunoscut ca „Secol al Națiunilor” datorită procesului de formare a statelor naționale

- ideile iluministe își probează efectele îndepărtate, iar fenomenul capătă amploare în centrul și S-E Europei unde începe dezmembrarea marilor imperii multietnice, accelerată de dorința popoarelor subjugate de a-și afirma independența și propria identitate

- se caracterizează printr-o puternică manifestare a conștiinței naționale în toate provinciile române, perioada, fixată aproximativ între 1830-1860, delimitează o epocă distinctă în evoluția istorică a culturii române , numită în mod curent, generic „Epoca Pașoptistă”

Pașoptismul = o mișcare de emancipare social politică, culturală, națională (1830 -1860), având în centru Revoluția de la 1848 și pregătirea Unirii Principatelor Române, 1859

- conștiința unității naționale, necesitatea unei sincronizări a luptei de emancipare din cele trei Țări Române a devenit în 1848 un postulat al cărturarilor pașoptiști din Muntenia, Moldova, Ardeal, care încercau culturalizarea neamului românesc în domeniile cele mai importante: învățământ, teatru, presă, societăți, asociații

 dezvoltarea culturală a avut la bază un program politic animat de idealul  unității naționale, de trezirea conștiinței patriotice și de promovare a specificului național

- această perioadă este cunoscută ca epoca începutului literaturii noastre moderne și romantice

- scriitori afirmați după 1830 instaurează un climat literar nou și o nouă stare de spirit, cultura trecutului va fi pusă de acum în discuție din perspectiva modernizării, adică din cea a acordului cu literatura europeană

- în cadrul pașoptismului distingem două generații:

• prima generație are meritul de a crea climatul cultural publicând primele ziare în limba română, cu suplimente culturale

- miza pe termen lung a acestei prime generații este formarea unei literaturi și limbi comune pentru toți românii, pregătindu-i astfel pentru unirea într-un stat național

• a doua generație  se compune din personalități provenite din familii boierești / burgheze, cu studii în Franța, unde dobândesc idei noi progresiste pe care le aplică în diverse domenii după întoarcerea în țară

- în Moldova: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Costache Negri, Matei Millo

- în Țara Românească: Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, C. A. Rosetti

- în Transilvania și Banat: Eftimie Murgu, Simon Bărnuțiu, Avram Iancu, Timotei Cipariu, A. Mureșanu, Andrei Șaguna

- a doua generație pașoptistă continuă eforturile înaintașilor, editează reviste literare, magazine istorice, făcând vizibilă funcția politică  a culturii

- scriitorii și oamenii politici implicați în evenimentele organizării Revoluției de la 1848, trăiesc apoi în exil, iar creația lor literară oglindește șirul experiențelor trăite