Discurs Stanciu Livia

ZIUA EUROPEANĂ A JUSTIŢIEI CIVILE

 

 Judecător dr. Livia Doina Stanciu, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

  

Onorat prezidiu,

Stimați invitați,

Distins auditoriu,

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

             Permiteți-mi să încep prin a-i mulţumi domnului preşedinte Adrian Bordea și domnului judecător Horațius Dumbravă pentru invitaţia pe care mi-au adresat-o și la care am răspuns cu mare plăcere de a participa azi, alături de dumneavoastră, la acest eveniment organizat de Consiliul Superior al Magistraturii cu ocazia sărbătoririi în România, ca de altfel în toate celelalte state europene, pentru a 11-a oară, a Zilei Justiţiei Civile Europene.

            În fiecare an, în jurul datei de 25 octombrie Justiţia Civilă este adusă în atenţia publicului larg. Scopul stabilirii acestei zile, fixate în comun de Consiliul Europei şi Comisia Europeană, este acela de a apropia justiţia de cetăţeni, de a realiza o consolidare a relaţiei de încredere şi colaborare între cei ce înfăptuiesc justiţia şi beneficiarii acesteia, prin asigurarea în favoarea celor din urmă a posibilităţii de a cunoaşte în mod direct felul în care funcţionează mecanismul de administrare a justiţiei ca serviciu public, de a afla în ce constă activitatea ce se desfăşoară dincolo de sălile publice de judecată, de a-i vedea şi cunoaşte pe cei care participă la înfăptuirea actului de justiţie.

            Dar, dincolo de caracterul festiv al manifestărilor organizate cu ocazia sărbătoririi Zilei Justiţiei Civile, cred că este esenţial să realizăm că ea nu trebuie să reprezinte doar o zi a „porţilor deschise”, o zi în care suntem puţin mai mult dispuşi să ne rupem din timpul scurt ce ne rămâne între două şedinţe de judecată, pentru a răspunde întrebărilor publicului larg referitoare la activitatea pe care o desfăşurăm în cadrul instituţiilor sistemului judiciar. Cred că această zi trebuie să reprezinte un moment absolut necesar de reflecţie interioară pentru fiecare dintre cei implicaţi în activitatea de înfăptuire a Justiţiei referitor la scopul ultim al muncii noastre, asupra menirii pe care o are, în cele din urmă, Justiţia pentru fiecare cetăţean în parte, cât şi pentru societate în ansamblul ei.

 Doamnelor şi domnilor,

            Oamenii vin în faţa Justiţiei în căutarea dreptăţii. Pentru că una din cele mai mari nevoi individuale, dar şi sociale ale omului, alături de nevoia de libertate, este nevoia de dreptate. Plecând de la această premisă, Justiţia trebuie înţeleasă drept unul din cele mai importante servicii pe care un stat democratic este obligat să îl ofere la standarde calitative de excepţie cetăţenilor săi. Independenţa justiţiei, imparţialitatea şi profesionalismul magistraţilor, eliminarea corupţiei din interiorul sistemului judiciar, simplificarea procedurilor, asigurarea celerităţii actului de justiţie, consolidarea procedurilor de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti trebuie să reprezinte, prin urmare, preocupări constante pentru toţi cei responsabili de modul de funcţionare a Justiţiei. Dar lucrurile nu trebuie, şi nu pot, să se oprească aici. Prinşi în vârtejul asigurării îndeplinirii tuturor acestor obiective anterior menţionate, putem uita că activitatea jurisdicţională trebuie realizată astfel încât cetăţenii să aibă sentimentul că menirea justiţiei este aceea de a-i ajuta, iar nu cea de a-i oprima de undeva de sus, intangibilă.

              Pentru că, dragi colegi, nu trebuie să uităm nicio secundă faptul că scopul final al Justiţiei este binele (atât individual, cât şi colectiv) al cetăţeanului, iar nivelul calitativ al activităţii judiciare este o datorie faţă de acesta, iar nu un scop în sine. De aceea, Justiţia nu trebuie să devină un domeniu greu accesibil omului de rând, indiferent cât de complexe devin la un moment dat procedurile judiciare, mecanismele legale sau instrumentele legislative cu care cei angrenaţi în activitatea judiciară au de a face. Suntem datori, față de cetățenii acestei țări, să facem tot ce ţine de noi pentru a împiedica ermetizarea mecanismului judiciar, pentru a împiedica transformarea lui într-un sistem accesibil exclusiv unei categorii profesionale ce doar, printr-o înaltă calificare juridică, să aibă posibilitatea de a se descurca în iţele încurcate ale procedurilor legale.

             Faţă de această realitate, nu pot decât să felicit din toată inima Consiliul Superior al Magistraturii, pe toți cei care s-au implicat pentru reuşita realizării celor două Ghiduri practice pentru justiţiabili în materie civilă şi penală, care – mai ales în contextul recentelor modificări legislative - vin să ofere o bază de informaţii extrem de utilă şi necesară pentru cetăţenii de rând, (dar în egală măsură şi pentru profesionişti), de natură să asigure o mai bună şi facilă cunoaştere a modului în care se pot adresa Justiţiei în vederea apărării drepturilor şi intereselor lor legitime.  Realizarea acestor ghiduri este poate, în acest moment, cel mai clar şi mai concret exemplu al modului în care Justiţia din România a înțeles să acţioneze pentru a se deschide înspre exterior, cum poate aceasta încerca să se facă mai bine înţeleasă şi mai uşor accesibilă beneficiarilor săi.

              Voi încheia cu acest gând: pentru mulţi cetățeni ai acestei țări, Justiţia reprezintă ultima redută în faţa abuzurilor, a nedreptăţilor, a răului de orice fel. De aceea, noi magistrații, ca oameni care am ales să o slujim, avem datoria de a veghea, ca niciodată Justiţia să nu devină prea complicată, prea greoaie, prea scumpă sau prea greu de găsit de ei, de cetățenii acestei țări.

Vă mulţumesc.