Start‎ > ‎Documente din arhiva BCU‎ > ‎

Fundaţia Universitară „Carol I“ şi doctoranzii

                     

Regele Carol I s-a gândit de la început să ajute pe studenţii meritoşi şi prin alte mijloace la desăvârşirea studiilor lor. În scrisoarea Sa din 3 Mai 1891, printre acele mijloace pe care Fundaţia le avea la dispoziţie prin statut era „de a veni în ajutorul acelora dintre studenţi cari întreprind lucrări speciale sub direcţiunea profesorilor lor, sau pentru tipărirea tezelor, cum şi de a da subvenţiuni acelora care, din lipsă de mijloace, ar fi siliţi să întrerupă studiile lor în dauna culturii generale a ţării”. La trei ani de la inaugurarea Fundaţiunii Universitare şi deschiderea bibliotecii se cheltuiseră în total 66.746 lei pentru achiziţionarea cărţilor şi legatul lor. Alţi 38.512 lei fuseseră alocaţi ca ajutoare precum şi publicării tezelor a 68 de studenţi.

Pătrunşi de generozitatea principiilor ctitorului, aşa cum se regăsesc ele reflectate în regulamentul „Fundaţiunii“, conducătorii acesteia găsesc, fără a încălca regulamentul, mijloace de a susţine şi pe aceia care încheiaseră ciclul universitar, dar continuau să se pregătească prin parcurgerea ciclului doctoral. Acesta este cazul lui Dumitru Minculescu, doctorand, absolvent al Facultăţii de Medicină, care în anul 1895 solicită angajarea pe un post de custode la biblioteca Fundaţiunei. Toate documentele legate de acest demers, descoperite în arhiva istorică a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“ – Fond „Fundaţie“, sunt prezentate mai jos.

Avem astfel cererea lui Dumitru Minculescu, adresată Directorului pentru ocuparea postului vacant de custode (prima imagine), însoţită de certificatul prin care este confirmată finalizarea celor 5 ani de studiu şi promovarea primului examen de doctorat (a doua imagine). Acestea sunt urmate de recomandarea din partea lui Silvestru Bălănescu, Episcopului Huşilor (a treia imagine) şi un concept de răspuns din partea Directorului Fundaţiei (a patra imagine).

Aplicând prevederile art. 3 din Regulamentul de administraţiune*, care îi conferea directorului ”Fundaţiunii” pe lângă o libertate largă de acţiune şi întreaga răspundere a conducerii, acesta avea misiunea unei organizări unitare a Instituţiei.

Directorul Fundaţiunii, G. Dem. Teodorescu, îl angajează pe Dimitrie Minculescu, care ocupă postul solicitat de custode în perioada  1 octombrie 1895 – 1 octombrie 1897.

După încheierea studiilor doctorale, Fundaţiunea îl sprijină pe acesta şi în publicarea tezei Razele X în chirurgie” Bucureşti 1897/1898.

Mulţumită înzestrării sale iniţiale, a independenţei faţă  de bugetul statului şi organizării date prin Regulament, Fundaţiunea a putut să-şi îndeplinească rolul de susţinătoare a învăţământului universitar şi, prin biblioteca sa, să devină unul din focarele vieţii intelectuale româneşti. Datorită solidităţii principiilor care au stat baza organizării sale şi a unui Regulament bine alcătuit, Fundaţiunea a cunoscut o dezvoltare treptată dar temeinică şi după încetarea din viaţă a ctitorului său. Prin desfiinţarea Bibliotecii Centrale a Statului şi trecerea fondurilor sale la Biblioteca Academiei Române, importanţa Fundaţiunii creşte şi mai mult. În acest context Biblioteca Fundaţiunii „Carol I“ rămâne, de fapt, singura bibliotecă de nivel universitar la care studenţii se puteau adresa, ea afirmându-şi  tot mai clar importanţa în complexul instituţiilor universitare şi devenind un factor indispensabil pentru bunul mers al învăţamântului superior.

                                               Dr. Filica Drăghici


Documente din arhiva






* Decretat sub No. 493 la 3 februarie 1895 şi publicat în Monitorul Oficial No. 244 de Mercuri 8/20 Februarie 1895.