Nuredin Ibram

Ram Krishna Singh și/sau neliniștea poetică: Note de lector

Nuredin Ibram

Independent Scholar, Constanta, Romania


Ram Krishna Singh and/or Poetic Unease: Lecture Notes

Abstract: This paper highlights the path of Ram Krishna Singh's poetic personality in which haiku are distinguished flowers, jewels of thought in a state of grace, which conveys the visibility and invisibility, the chiaroscuro of his experience and his philosophy of life.

Keywords: poetic unease; decoding your ego; essences; historicity; existential certainties

Poetica lui Ram Krishna Singh – personalitate marcantă a culturii beletristice indiene a zilelor noastre, autor a nu mai puțin de șaptesprezece colecții de poezii și posesor a mai multor premii și onoruri academice și literare – este mărturia scrisă, admirabil realizată estetic, a universului său de trăiri, emoții, gânduri, de percepții și convingeri, cu „textură proaspătă și o arhitectură proprie”, cu compoziții – mai mult sau mai puțin extinse – ce oferă, cum însuși autorul spune: „instantanee ale vieții cotidiene, imagini ale naturii, sexului sau singurătății”, cu un cuvânt, „Growing Within. Desăvârșirea lăuntrică”1, cum sună, poate orgolios, dar real, titlul unui volum de poezie.

Ram Krishna Singh, prolific „producător” de imagini poetice – haiku, tanka, alte poeme – vine dintr-o spiritualitate milenară, din India, o țară cât un subcontinent, o spiritualitate ce a dat lumii valori literar-filosofice, precum Vede-le-scrieri sacre, colecții de imnuri și cântece, - epopeile Mahabharata și Ramayana – poeme populare eroice cu caracter legendar și semiistoric - , fabulele Panciatra ale înțeleptului Bidpay, intrate în circuitul european prin traduceri în peste 50 de limbi – o versiune integrată în limba română o datorăm sanscritologului Theodor Simenschi – multe alte comori spirituale.

Ram Krishna Singh forează în adâncurile sufletului și experienței sale de viață și, ca un veritabil hindus –nedeclarat – ne duce pe cărările d’harma – virtute, trăire în cinste, artha – bunătate obținută pe căi drepte și karma – dăruire a prieteniei și dragostei.

Cu o tehnică și știință poetică de invidiat, Ram Krishna Singh mărturisește în subsidiar că este un om simplu, neveleitar, fără orgolii de vizionar și misionar al credinței – fie chiar și ale sale proprii. Ram Krishna Singh ne face părtaș la trăirile și reflecțiile sale, la pelerinajul universului său ideatic-estetic. Ram Krishna Singh scrie clar, limpede, răspicat „Nu sunt Iisus” („I Am No Jesus”) – titlul unui alt excepțional volum de poeme, tanka și haiku. Și Ram Krishna Singh, om simplu, ființă sensibilă și fragilă, trăiește „durerile ce l-au țintuit”, plânge, suferă povestea umană, umanizatoare a lui Iisus Profetul, câteodată, în stare de sacralitate „rostește rugăciuni” și chiar dacă în lume dragostea, iubirea lipsește, nu se exprimă, speră „în viitor, în zile mai bune”.2

Poeziile și poemele, secvențele haiku, secvențele tanka și tanka propriu-zisă, haiku și senryu din ambele volume3 recapitulează ipostazele omului modest, simplu, neajutorat, vulnerabil, aflat în comuniune cu Natura, cu celălalt OM, cu Dumnezeul nenominalizat ce fac corp comun cu existența poetului.

Memoria trăirii este cea care-l duce pe Ram Krishna Singh la libertate și iluzie, la singurătate dar și la socializare, la fericirea instantaneelor, a clipelor dar și la extincție, la moarte.

Poetica lui Ram Krishna Singh traversează drumul de la uimire la mirare – separată de simpla opinie – la interogație, la întrebarea grea, dificilă, de multe ori fără răspuns clarificator. Pentru Ram Krishna Singh poezia este o stare specială a spiritului său iscoditor, o reverberație a existenței particulare a omului atent la nuanțele și logica trăirii, a sentimentelor de teamă, frică, grijă, bucurie, uneori de extaz față de natura primordială și de temutul Necunoscut.

Ca orice om, în mod firesc, cu o sinceritate deplină, poetul încearcă să „prindă” esențele, dar, vorba lui Platon din Dialogul „Fedru”, nu este ușor pentru toate sufletele să-mi reamintesc/să ne reamintim „lucrurile cerului în vederea lucrurilor pământului”.

La urma urmei, poetica lui Ram Krishna Singh este un exercițiu de maieutică socratică, este drumul sinuos, niciodată sfârșit spre un Adevăr pe care-l poartă în el, fără a-l putea cunoaște, exprim deplin și definitive. Căci:

„Călătorind/descopăr dușmanii

din interiorul

șoaptelor liniștii din lipsa suflării

slavă Domnului

El este prezent

în spațiile goale

și mă pot întoarce

de la margine

către integralitate4”.

Meditația, studiul, implicarea emoțională, sentențele sunt armele poetului. Aceste căi îl duc la ascentism, la singurătate, și platonician la Ființă. Astfel că, pentru Ram Krishna Singh, Sinele nu are nimic comun cu istoricitatea, cu istoricitatea pe care o invocă, la care apelează, în care se mișcă. Poetul, în spiritul filosofiei sale, pare să spună, că orice experiență în lume și în istorie este lipsită de validitate, că nu este obligatoriu retragerea din istorie, istoriei nu i se acordă, nu i se poate acorda o valoare absolută. Memoria selectivă, este foarte subiectivă, face corp comun cu „trăirea în lume” și ea foarte personală, inimitabilă.

Pentru Ram Krishna Singh, existența – cea personală – este o continuă încercare de eliberare de sub teroarea istoriei, o transgresare a temporalității profunde. Căci „Nimeni nu știe/când se va întuneca/sau când va ploua...”5, „timpul pierdut pe internet/urmărind din plin ceea ce nu am atins.../vise ce degradează vârsta în primăvară/căderea pare pare normală în lumea reală”6 .Cum altfel, „din când în când/și Dumnezeu picotește”7, El, Dumnezeu este „Necuvântător”, dar „cui îi pasă”8 de statutul meu?

Aici, în această lume reală, dar efemeră, trecătoare, înșelătoare, călătorind printre nuanțele palide ale vieți – aici, spune poetul – am întâlnit „adesea foarte buni vorbitori care/în față una spuneau și lăudau, iar în spate abuzau”/...„ în această viață toată lumea înșeală și încearcă să ia/totul fără a da nimic”, aici ...„îi văd pe nebuni înflorind și pe drepți suferind...”9 Aici, „relația umană este redusă la frică și pasiune”/ omul de care mă apropii nu mă vede, aici „îi strâng mâna și el nu mă simte/îi vorbesc și el nu aude”, aici „amicul meu nu-mi simte existența”. Aici „propriul meu suflet îmi detestă trupul/trupul nu-mi cunoaște sufletul/aici lumina este întuneric/aici viața a secat”, aici „eu plâng dar nimeni nu aude”10.

Aici, în spațiul gol, în care nimic nu e credibil, n-are sens, singura certitudine este precauția. Însă, spune poetul – gânditor, poetul – filosof, sau filosoful poet, gen marca „Lucian Blaga” al românilor, aici „nu pot trăi singur”, conștient fiind că sănătatea îmi face feste, corpul mă trădează, sunt vulnerabil, „aspirația și spiritul degradându-mi/iubirea, sănătatea și somnul”11, aici sunt manipulat chiar de „libertatea de a gândi, a căuta, a crea și a trăi”12. Și cum „nu sunt nici zeu, nici fiară”13, „nu sunt Iov sau Daniel”14, caut – neajutorat, cu obstinație – tihna, liniștea, pacea lor și „mă odihnesc în lumina soarelui”15.

Și dacă nimeni nu știe, nu-mi comunică rostul existenței, de ce să nu mă bucur de „un bol de fructe”, de „deșteptarea lipsită de vise”16, de „briza toamnei”18, de „domnia carnală”18, de festivalul Chhat19 și, desigur, de chakra karmică „punctul culminant al iubirii/speranța vizionară, înțelepciunea/povestea neajutorării”20, atitudine și gestică a rugăciunilor credinței cu picioarele încrucișate.21

Ram Krishna Singh este un observator atent, un analist profund al celor șapte virtuți prezente în tradiția hindusă Credința, Cumpătarea, Dragostea, Dreptatea, Inteligența, Speranța și Tăria Sufletească și al celor șapte puncte energetice sacre, a șapte centrii subtili de forță, numite „chakra”. Constatările poetului, de genul „anii ce trec/străzi aglomerate/fețe bătute de soartă/”22, „ploaia neîntreruptă/mă ia prizonierul facebook-ului/sunt plictisit de viață/”23, „soarele dimineții/mângăie moale/trandafirul roșu”/24 „miez de noapte/învăluit de singurătate/ca fuga unui vis”/25, „dimineața înnorată/pe drumul principal/gonesc visele”26, „în spatele grilajului/la apus de soare un bărbat îngenuncheat/într-un scaun cu rotile”/27 și multe altele, sunt urmate de sentențe, de vorbe de duh, de învățăminte, de tipul: „dragostea/strângere de mână, capul acoperit/saltea de rugăciune”/28; „între file/vise ascunse/miere sărată”/29; „un poem/în frumusețea ta/lumina iubirii”/30; „răni/nevindecate de ani-/nopți mai lungi”/31; „sentimentul unirii/cu apa din căușul mâinilor:/Diogene”/32 și altele creionează crezul ideatic – estetic al lui Ram Krishna Singh, exprimă inteligența, acuratețea, precizia și concizia spunerilor sale, în cheie poetică-umanistă, modernă. și, modest, de o modestie absolută, Ram Krishna Singh spune: „sub umbră/vorbind de haiku/sunt un ageamiu”33.

Personal, mi l-am închipuit pe Ram Krishna Singh ca un om meditator, sfătos, așezat, echilibrat, ca un înțelept „fascinant de mistere”34, care „își șterge fața ridată/sub o umbrelă/un învățat”/35. Resemnat în fața incertitudinilor vieții „ce înseamnă secătuire zilnică”36, singur cu gândurile și interogațiile sale, Ram Krishna Singh este un veritabil Buddha, calm, ce meditează în stare de sacralizare, „plângând pentru noi”37, la desăvârșirea lăuntrică a spiritului. Iar imaginea de pe coperta lucrării „Desăvârșire lăuntrică”, inclusiv portretul, în lumini și umbre – al poetului gânditor, portret realizat de artistul plastic de etnie tătară Ferodin Iaia, confirmă această ipostază.

Un ecou al spiritualității indiene în cultura română o găsim, de pildă, la Mihai Eminescu „omul deplin al culturii romîne” (Constantin Noica), genialul nostru poet, visând la odihna stingerii în Nirvana, la istoricul religiilor și literatul Mircea Eliade, indianist de excepție, autor al unor lucrări fundamentale despre Yoga, dar și al celebrului roman „Maitreyi”, în frescele de la Voroneț, unde figurile de sfinți așezați pe lotuși-copacul sfânt indian-amintesc de poziția și statura spirituală a lui Buddha și a altor figuri și zeități din sculpturile și miniaturile indiene.

Traseul inițiatic al conturării personalității poetice a lui Ram Krishna Singh trece prin atașamentul de lucrări, de obiecte și fenomene ale naturii, prin iubirea de ființe și om, prin credința în mistere, dar și în „Marele Anonim” cum ar fi spus Lucian Blaga, prin developarea Eului ca etape necesare și obligatorii pentru conturarea Uitării de sine.Am senzația că Ram Krishna Singh este, devine un percepător, oarecum detașat al tabloului poetic, al „teatrului” în multe acte pe care-l conturează. De parcă, în această poveste, în această întreprindere, nu ar fi implicat.

Este în poetica lui Ram Krishna Singh – construită cărămidă cu cărămidă –o subtilă îmbinare obiectiv-subiectiv, necesar – întâmplător, real – ireal, fantastic, iluzoriu. Contemporaneitatea poeticii lui Ram Krishna Singh rezultă, nu doar, sau nu numai din textura „istorisirilor” sale, din conținutul emoțiilor, trăirilor, din gândurile, din perenele semne de întrebare ce și le pune – referitoare la determinările biologice, psihologice și sociale, la sensul existenței în general, al existenței personale în particular - ci și din structura poeticii sale.

Structural, calea regală a poeticii lui Ram Krishna Singh este exprimată prin dubla articulație de înlănțuiri scrise și vorbite, constituite simultan din moneme – ca unități minimale de semnificație - și foneme ca unități minimale de sunet (Louis Martinet). Limbajul poetic utilizat este seducător, limpede și curgător, flexibil dar și precis. Ram Krishna Singh are priceperea și talentul să ne facă să pricem aluzii – nu puține - și să întrevedem umbrele și luminile experienței sale de viață și poetice, căci gândurile suferinde de neliniștea poetică sunt ca o minge de cristal(Poetic Disturbance).

Consider că tipul de adevăr al poveștii de autodescifrare a Eului este interminabil, este ceva ce lucrează etern și eficient în poezia – filosofică și/sau filosofia poetică a foarte înzestratului autor, care este Ram Krishna Singh.

Note bibliografice

1. Ram Krishna Singh (2017) – Growing Within. Desăvârșire lăuntrică –haiku, tanka și alte poeme – traducere din limba engleză în limba română de Alexandra Flora Munteanu și Taner Murat; cu portretul lui Ram Krishna Singh realizat de artistul plastic Ferodin Iaia. Constanța: Anticus Press.

2. Ram Krishna Singh (2014) - I Am No Jesus. Men Isa tuwulman („Nu sunt Iisus”) – colecție lirică în ediție bilingvă engleză și tătară crimeeană de Taner Murat, ilustrație de Alesou Shikhova Ildarovna. Iaşi: StudIS, p.16.

3. Iată câteva titluri: „Soare ce moare”, „Curcubeu”, „Umbră”, „Avalanșa”, „Străinul”, „Invitație”, „Solitudine”, „Minciună”, „Așteptare” din volumul „I Am No Jesus” („Nu sunt Iisus”) și „Ceață”, „Foc”, „Nimeni nu știe”, „Sărăcie”, „Dependent”, „Nu ți se spune”, „Și Dumnezeu picotește”, „Dumnezeu necuvântător”, etc. din volumul „Growing Within. Desăvârșire lăuntrică”.

4. „Călătorind”, în volumul „Growing Within. Desăvârșire lăuntrică”, op.cit.p.25.

5. „Nimeni nu știe”, idem, p.35.

6. „Virtual”, idem, p.109.

7. „Și Dumnezeu picotește”, idem, p.89.

8. „Cui îi pasă”, idem, p.83.

9. Poezia nr.30, din jurnalul din Bhutan al autorului despre natură, sex și singurătate, idem, p.137.

10. Idem, p.139.

11. „Călătorie solitară”, în volumul „Growing Within. Desăvârșire lăuntrică”, p.27.

12. Ibidem.

13. „Purificare”, idem, p.21.

14. „Odihnă”, idem, p.31.

15. Ibidem.

16. Idem, „Miros îmbietor”, p.43.

17. Idem, „Pacea păcatului”, p.59

18. Idem, „Desfătarea nudității”, p.61.

19. Chhat este un festival religios al unui post de trei zile închinat apusului și răsăritului de soare, întâmpinat prin intrare în apă; op.cit., p.87.

20. Idem, Chakra karmică, p.81.

21. Ibidem.

22. Haiku-urile 22-29 – sunt haiku-uri traduse de subsemnatul, Ibram Nuredin în limba română din tătara crimeeană, din volumul bilingv engleză-tătară „I am not Jesus” -„Isa men tuwɪlman”, în ordine – paginile 38,47, 46,45, 49, 40, 42 iar haiku-urile cu numerele 30-32 din textul comunicării noastre, aparțin traducătorilor cu har, Alexandra Flora Munteanu și Taner Murat din volumul „Growing Within. Desăvârșire lăuntrică”, paginile 240, 243, 247.

23. „I Am No Jesus”, p.47.

24. „Viața se eschivează”, în „Growing Within. Desăvârșire lăuntrică”, op.cit.p.33.

25. „I am not Isa”, op.cit. p.46.

26. „Viața înseamnă secătuire”, în „Growing Within. Desăvârșire lăuntrică” p.23.

27. „Buddha”, idem, p.143.