În ziua în care am gasit-o, mami era plecată, așa că am sunat-o la telefon și i-am spus vestea: avem și o pisicuță!!!

Am botezat-o Misha.

 În acea seară i-am dat să bea lapte, cu seringa, dar a început, chiar de a doua zi, să mănânce bobițe de pisici.

De cum a văzut-o, Kurly, cățelușa familiei, a devenit geloasă. Când o țineam pe Misha în brațe, Kurly repede venea. Dacă Misha mișca un mușchi, hop și Kurly după ea. După ce a mai crescut, se fugăreau prin toată casa.

Multe săptămâni m-am bucurat de ea, până ce am dus-o la bunici, la Deva.

Dar eram fericit de fiecare dată când o vedeam, până ce a venit nenorocirea: Misha a plecat de acasă.

A dispărut luni dimineața, când verișoarele mele, care aveau grijă de ea, erau la școală și la grădiniță.

Am căutat-o 5 zile dar n-am găsit-o.

 Am sunat-o pe mami și i-am spus că am pierdut mâța. Mami a zis :”Stai liniștit, că o să vină Misha înapoi, acasă”.

Dar verișoarele nu m-au mai sunat să îmi spună că au gasit-o.