Condeierii
 
Search this site

ROBERT VALACHE


Mă numesc ROBERT-OCTAVIAN VALACHE dar îmi puteţi spune, simplu, , ROBY. Am vârsta de 11 ani şi iubesc la nebunie tot ce este legat de roboţii" BIONICLE ".

Am ca hobby-uri desenul şi calculatorul. Imi place să citesc ( o carte super-tare ) şi să leg noi prietenii. 
   
    La şcoală mă descurc destul de bine, iar printre obiectele de studiu favorite sunt: limba engleză, science, educaţia fizică şi matematica.

    Sunt puţin nebunatic şi urăsc temele (dar totuşi le fac....FORŢAT!).

 



DEYNA

    
                
Cartea 1: Bebelusul de la fort

     Sawney Rath era o nevastuica din cel mai mare si mai rau clan, clanul Juska. Acest clan era despartit in mai multe crengi, iar fiindca numele de familie a lui Sawney era Rath, el era in crenga Juskarath, una din cele mai importate crengi.
     Fiecare creanga trebuia sa aiba un lider, sau Taggerung (lider in limba Juska). Din pacate creanga Juskarath nu a mai avut un Taggerung de patru sezoane, de asta toata crenga l-a numit pe Sawney Taggestur (sub-lider in limba Juska).
     In tabara sa multi Juskarati l-au provocat intr-o lupta corp-la-corp, dar tatal lui Sawney a fost ultimul Taggerung, iar un Taggerung trebuie sa fie foarte agil si foarte puternic, si se parea ca Sawney avea trasaturile tatalui sau, de asta nimeni nu l-a invins vreodata.
     Dar in mintea lui Sawney erau alte lucruri, nicidecum lupte. Da, se gandise Sawney, e timpul pentru un Taggerung sa vina. Asa ca Sawney s-a dus la Hargan, vulpea ghicitoare a crengii si a intrEbat-o:
     -Stiu ca ai avut o viziune, asa ca spune-mi te rog ce ai vazut?
     -Ahh, Sawney! Stiam ca o sa vii la mine mai devreme sau mai tarziu. Deci vrei sa stiu ce am vazut! Bine, asculta si uita-te cu atentie la pietrele acestea. Hargan luase o punga din micul ei ghiozdan si s-a dus la cortul ei, s-a asezat la masa si a rasturnat punga, iar toate pietrele au cazut pe masa. Intre timp Sawney a intrat in cort si s-a asezat si el la masa.
     -Deci?
     -Incantatia trebuie spusa mai intai!
  Hao nua nfidev het syum?
  Faw rebs ik s fundew hyin.
  Wusbg sd jbiltr sd nw ltynchue,
  Uy wefdv geh gmsijl gytr s dbohe?
  Geh Taggerung!
  Hty'e naw gnuwblv s lbqa?
  Esr'e rcjq amo sd nyyg sd geh kqno's?
  Gha'w vspoka wmyfh co loq sopl,
  Dse knwvna ku kerb vgkba js mabzk?
  Zann Juskarath Taggerung!
 *(Duceti-va la EXTRAS pentru traducere)
     Dupa ce incatatia a fost spusa, pietrele s-au aranjat intr-o imagine.
     -Hargan, spune-mi ce arata pietrele!
     -Dupa cum vezi, Sawney, cinci pietre sunt aranjate intr-o linie zigzag care imi aduce aminte de rauri si uite, la sfarsitul raului sunt opt pietre puse ca un dreptunghi. Eu cred ca asta este un baraj sau...
     -Un fort.
     -Huh?
     -Fortul Apei de pe raul Mossflower.
     -Dreptate ai, Sawney!
     -Stiu ca am, dar ce sunt cu pietrele astea de aici?
     -P...p...piiietrel...le a...ace...le..lea s...unt o...o c...eta..ate!
     -Si singura cetate din Mossflower este Lightgate!
     -Da, Sawney.
     -Vom merge la Fortul Apei si vom Astepta pana va aparea bebelusul iar tu te vei uita pe spatele sau sa vezi daca are semnul Taggerung. Ma duc la turma sa le zic vestea.
              * * *
     Cateva ore mai tarziu Sawney si turma lui erau in drum spre fort.
     Cetatea Lightgate nu putea fi numita deloc o cetate cu adevarat fiindca toate vietuitoarele erau pasnice...mai putin copiii.
     Cu o zi inainte Mhera,(MIE-ra) si sotul ei, Ripplag au avut un al doilea copil: Deyna.
     Deyna era, ca parinti sai, o vidra, iar pe spate avea o floare cu o petala cu o pata neagra. El era tare frumusel si era asa de mic inca credeai ca-i un pitic.
     Trei zile dupa ce a fost nascut, Ripplag i-a zis sotiei sale:
     -Mhera, eu il voi lua pe fiul nostru si ii voi lasa spatele sa atinga un curent de apa.
     -Stiu un loc unde curentul este mai incet, la Fortul Apei!
              * * *  
     Sawney i-a dat lui Valug, cel mai bun arcas al sau, un ordin foarte clar:
     -Cand mama sau tatal Taggerungului se indeparteaza destul, vei omori tatal sau mama.
     -Inteles, domnule!
     Dupa ce Ripplag a lasat curentul sa atinga spatele lui Deyna s-a dus sa-i i-a ceva de mancare, dar cand s-a ridicat din apa sageata lui Valug i-a strapuns inima.
     Ca fulgerul, Sawney a luat bebelusul si s-a intors la tabara.
     Odata acolo, el i-a ordonat lui Garkog, Darkeye si Haron sa vaneze niste peste pentru noul lor Taggerung,
Nagrah!
                    
             EXTRAS

     1.Traducere....................1
     2.Un mic secret................4
     3.O clipire la cartea a doua...5
 1.          Traducere,
 Cine poate fi mai rapid decat vantul,
 Fara sa atinga o frunza?
 Sa stea mai linistit decat fluturele,
 Sau sa fure respiratia hotului?
 Taggerungul!
 Cine innoata mai rapid decat rechinul?
 A cui ochii sunt ca a soimului?
 Care aduce moarte in trezirea sa?
 Dar fara sa lase semn pe unde a mers?
 Noul nostru Taggerung!
2. Nagrah este Hargan invers.
3.Cartea a doua numita:
Cinsprezece sezoane mai tarziu, se vorbeste despre adventura lui Nagrah care este prins de Haros, monstrul copacilor, si incercarea lui de a scapa alaturi de un nou prieten.

Partea a doua.

             Cartea a 2-a: Cincesprezece sezoane mai tarziu

     -Nagrah, hei domnule Taggerung!
     -Da Darkeye? Ce s-a intamplat? zise Nagrah din copacul in care s-a urcat.
     -Cand ajungem la Muntele Salamandastron?
     -Abia am inceput calatoria mai avem mult de mers. De ce intrebi?
     -De cand batranetea la luat pe Sawney turma nu a mai avut... spirit.
     -Stiu asta, dar cand vom ajunge la Salamandastron lucrurile se vor schimba. Chemai pe Garkog, pe noua noastra ghicitoare, Antriga, si pe Felch in cortul meu, o da sa aduci harta, o sa fii si tu acolo dar daca scoti o vorba...,Nagrah isi puse mana pe vechiul cutit a lui Sawney, acum a lui, stii ce se va intampla.
     -Da domnule!
     Cateva momente mai tarziu, in cortul sau, Nagrah explica:
     -Dupa cum stiti, noi avem ca destinatie Muntele Salamandastron dar nu stiti ca noi nu vom lua o alta trecatoare si...
     -Adica nu vom merge pe trecatoarea Magara? tipase Antriga.
     -Nu, si va rog ascultati. Dupa cum spuneam nu vom merge prin Magara ci vom merge prin Jagalzor.
     -Dar, dar... asta inseamna ca... incerca sa zica Garkog.
     -Da, va trebui sa mergem prin padurea Sogarn! zise Taggerungul.
    
      In lightgate animalele, in special Mhera si fica ei, Kela, erau foarte suparati din cauza disparitiei lui Ripplag si a lui Deyna.
      -Au fost cincisprezece sezoane,
chiar nu ati gasit nici o urma? zise intr-o zi Mhera, sefului de cautare, Basil Stag Iepure.
      -Niic doana Mhera! Fiul meu, Cheek Stag Vidra si vidrele au catat fiicare rau si lac din Mossflower, wot, wot!
      Cregga, batrana si oarba Mama-bursuc a fost cea mai buna prietena a lui Kela. Ei aufost impreuna tot timpul. Chiar si cand Basil a dat de un calator...
Ba-i be-i beco!
Hei, nu sunt paros!
Sunt cu capu pe-dos!  
Hei hi hei ho,
Va i ve vo,
Eu am mai fost(si inca sunt)
Burab cel Prost(si-m place sa cant)  Ba-i be-i becoooooo!
     -Donule, donule!
     -Da? Cine-n treaba mea se baga?
     -Basil Stag iepure la dispozitie!
     -Un iepure?! De cand nu m-am mai intalnit cu unu de-a meu, apropo sunt Burab cel Prost cel care n-a luat vreu post.
     -Unde ti-e drumul mai Burab?
     -La Lightgate!
     -Antriga, te rog spune-mi ca nu  ne-am ratacit din nou! Nagrah era intr-o pozitie foarte rea iar nimeni nu voia sa intre in fata lui.
     -Ihhhh, ahhh nu, nu nu ne-am ratacit suntem pe drumul cel bun, Nagrah, adica domnule, Taggerungule, hihi...
     -Atentie!!!!!
     Zwoosssssh fiink.
     Un cutit ca a lui Nagrah intrase in capul lui Haron, care tocmai intrase in cort.
     -Adapostiti-va, strigase Darkeye in timp ce un copac a cazut.
     Inainte ca Nagrah sa lesine el a vazut un monstru de marimea unui mic copac uitandu-se fix la el...

 "Hasidras!!!!!!!!", a fost ultimul lucru pe care Nagrah l-a auzit inainte sa lesine din cauza unei crengi care l-a lovit in cap.
     El s-a trezit intr-un loc intunecat si sumbru. Mainile sale erau prinse in niste franghii de o culoare de maro inchis. Langa el era un popandau, care, dupa cum arata, se afla acolo de mai mult timp.
     -Buna, zise prizonierul.
     -Hmpf, buna.
     -Ma numesc Nimbalo. Tu cine esti?
     -Eu sunt Nagrah, Taggerungul clanului Juska.
     -Juska, daca vrei sa stii n-ai fost niciodata nascut de un Juska.
     -Poftim? Dar tatal meu era Sawney chiar daca...
     -Gresesti, tatal tau nu a fost Sawney, tatal tau a fost Ripplag, sotul Mherei, care a fost omorat din cauza sagetii lui Valug Bowbeast, care a primit ordin de la Sawney sa-ti omoare tatal.
     -Dar asta insemna ca nu am fost nici...bine, cine ne-a capturat si de ce?
     -Capturati de Haros monstrul copacilor am fost prinsi, de ce, nu stiu.
     -Bine am aflat cum sa iesim de aici, dar trebuie sa asculti cu atentie...
          
                                          
Cartea a 3-a: Evadarea
 
Cu opt ore inainte de trezirea lui Nagrah:
     Sintron si Mantron s-au ratacit. Din nou. Intr-o simpla misiune de a gasi niste trandafiri negri pentru maestra lor, s-au ratacit de sase ori, sapte.
     -Frate, de ce a trebuit sa uiti tu harta si busola in cort. Doar stii ca nu suntem buni la navigare!
     -OH, nu te mai plange frate d...
     -Ascunde-te! tipa deodata Sintron.
     -Uite, zise Sintron odata ascunsi.
     Drumul pe care tocmai mergeau era plin cu creaturi. Toate erau animale, dar cea din fata (care parea liderul) nu era deloc un animal, ci un copac.
     -Hai sa-i urmarim!
     -Ok! zise Mantron .

In lightgate nu mai era nici o speranta de a-l mai gasi pe Deyna. Cetatea fericita si frumoasa acum parea trista si urata. Pana si bucatarul care zambea  mereu acum parea tris. Daca nu era Burab cu glumele sale si copiii care se distrau mereu, toata lumea s-ar fi prabusit de tristete.
      -Abate Forsight, toata lumea se poarta de parca le-au murit parintii.
      -Stiu, Cregga, dar ce putem face? Singurii care nu sunt atat de tristi sunt copiii si Burab.
      -Si festivalul nasterii lui Martin?
Nu putem sa-l anulam.
      -Cred nu vom putea sa organizam festivalul. De cand Deyna a disparut parca o bestie s-a trezit in vestul cetatii, un vant rece vine dintr-acolo.
      -Ceva rau s-a intamplat.




                            VA URMA
                       

       





GHIOCELUL



Ghiocelul mititel
           Scoate capul din zapada
           Sa vesteasca lumii intregi
           Primavara cea voioasa,
           Ce aduce bucurie
           Peste drumuri si campie.

ROBERT


Incredere

  Eu si varul meu, Cosmin, avem multe secrete- care nu vi le voi spune. Eu si varul meu avem incredere unul in altul ca nu vom spune secretele noastre.
     El a capatat incredere in mine cand un baiat a aflat ca eu si Cosmin aveam un secret, pe care eu nu-i l-am spus. Eu am capatat incredere in el cam din acelasi motiv:        
     odata eu am scris ceva pe trei foi de hartie despre secretul nostru si mama mea era cat gata-gata sa le vada, dar am reusit sa le iau si secretul a ramas doar al nostru.
     Eu am incredere in multi oameni, dar nu in toti. Dar un lucru-i sigur: intotdeauna voi avea incredere in Cosmin.

Cea mai ciudata adventura

      
                 
                        Erau odata doi frati,
                        Putin mai ciudati.
                        Cu un ______ mic
                        Ca un pitic.
       ( Crezi ca sunt bun la rime? Mai ganeste-te! Am luat poezia dintr-o carte { Din care carte, nu stiu }).

       Dupa cum este titlul acestei povesti, va voi spune "adventura" celor doi frati mai ciudati.
       Odata, in satul Grrrrrrrauntuliui dintr-un oras la marginea Pamutului, traia o familie cu 2664 de copii. Doi dintre acesti 2664 de frati erau nascuti la un interval de un minut si 34 de secunde. Din cauza aceasta ei erau ciudati, adica nu dinga-linga,ci ei chiar traiau  intr-o lume aparte. Cei doi frati se numeau Tantalaul si Gogomanul (nume dat dupa un film vazut de parintii lor inaite de a-i aduce pe lume pe cei doi, ceilalti 2662 de copii erau toti cu numele Dave).
       In timp ce asa- zisii nostri "ciudati" se jucau in cutia lor de nisip  Vulgantaxtringomalicanixopan (pe scurt, oameni vs extraterestri) au gasit o periuta in nisip, iar pe periuta era o mica harta. Ei insa nici macar n-au citit harta ci au si plecat la mama lor sa le dea pasta de dinti ca sa se spele pe dinti cu ea si apoi sa o faca o arma in jocul lor (cel nou).
        In timp ce se spalau pe dinti cu ea, Tantalaul a spus parola pe care nici nu o stia (care era Imi, ce buna e pasta! ), si un portal s-a deschis iar ei au fost absorbiti in el.
        -Cccceeeeee ssseeee iiiinnntttaaammppppllllaaaaaa?????????aaauuu ttttiiippppaaaatttt aaammmmaaannnndddooooiiiii dddddeeee ooooddaaatttaaaa.
        In timp ce amandoi zburau prin hyperspace, Gogomanul a excalmat:
        -Tre' sa ma duc sa mananca ceva!
        -Dechide geanta aia care a aparut de nicaieri si mananca ceva, ca poate trece timpul mai repede!
        Doua secunde mai tarziu se aflau in Pestera Ciclopului-Care-Manaca-Tot. Toti cei care intrau in acesta pestera trebuia sa merga la judecata Ciclopului-blablabla si sa doneze doua kilograme de mancare. Dandu-i ciclopului mancarea, cei doi au intrat intr-o padure si s-au intalnit cu pegasus ( Acest pegasus era un caine schiop cu trei ochi de marimea unui hamster).
        -Va voi manca! marai pegasusul.
        -Sa iesim din padurea asta, nu vreau sa fiu mancat de un caine asa de MARE!!!
        In timp ce fugeau s-au impiedicat de cufarul desenat pe periuta.
        -Frate, ce e aia? Cumva este chestia aia de pe periuta? intreba Gogomanul curios.
        -Da, este!
        -Haide s-o deschidem!
        Dar... surpriza! Cand au deschis "comoara" nu au gasit altceva decat o colectie (impresionanta) de periute.
        -Superrrrr!!! Acum vom avea periute pentru cel putin o luna!!!
        -Ce tare!! A meritat tot efortul.
 
                             SFARSIT

P.S.Ei nu au aflat niciodata ca periutale acelea fusesera deja folosite si au fost doar aruncate intr-un cufar ascuns in nisip.


MAMA

     

   



Am plecat la plimbare in padure, cu mama. Dar la un moment dat m-am pierdut de ea.
    Dintr-o data, o creanga de copac mi-a atins umarul si m-a intrebat:.
    -Copile, ce s-a intamplat? Ce cauti? Te pot ajuta?
    Speriat, dar si uimit ca o creanga prinsese glas, i-am raspuns:
    - Am pierdut....m-am pierdutt de mama. Pe ea o caut. Ai vazut-o?
    - O mama? Mama ta? Dar ce este o mama?

   








    -Draga crenguta, pentru ca nu stii ce este o mama, ti-o voi descrie eu pe mama mea.
    Mama mea este cea mai draga fiinta din lume. Ea are ochii verzi si parul blond. Mama este fiinta care mi-a dat viata, care ma ajuta sa invat lucruri noi si minunate si cand sunt alaturi de ea ma simt ocrotit si fericit. Ea ma mai si cearta cand fac greseli, dar stiu ca ea tot ma iubeste.
      Mama mea gateste cele mai gustoase mancaruri. Pentru tine face cineva mancare, crenguta? Te ajuta cineva sa cresti mare si frumoasa?
      -Cred ca singura care ma ajuta sa cresc este Mama Natura. Crezi ca ea este mama mea?
      -Eu cred ca cea care ti-a dat viata si care te iubeste la bine si la rau este mama ta.
      -Cred ca inteleg ce este o mama si stiu ca am si eu una!
      -Acum ca stii ce este o mama vrei sa imi spui daca a trecut mama mea pe aici?
      -Da! Cred ca te asteapta acasa ingrijorata. Du-te la ea fiindca este foarte tarziu.
      -Pa, multumesc pentru ajutor.
      -Pa!
                   SFARSIT
    
                      (Iubiti-va mama)

                                ROBERT

Dreptul la o noua viata


        In drumul lui spre suprafata pamantului, Ghiocel- Mesager s-a lovit de Radacina- Buclucasa. A rugat-o sa se dea mai incolo, deoarece el era mesagerul primaverii si trebuia sa rasara, insa radacina a refuzat.  

      -Te rog, Radacina-Buclucasa, da-te din drumul meu ca sa ajut Primavara sa soseasca!
      -Nu vreau!
      -De ce?
      -Ca nu vreau, dar daca imi dai motive bune pentru care sa ma dau deoparte, eu te voi lasa sa rasari.
      -Daca nu vestesc Primavara, ca este timpul ca ea sa se trezeasca, nu vei mai primi apa, soare si pasarelele care te vor mai inveseli si nu vei mai primi vantul caldut de primavara.
      -Motivul tau chiar m-a convins, du-te si vesteste Primavara, a raspuns Radacina-Buclucasa in timp ce s-a dat la o parte din calea Ghiocelului-Mesager.   

                                                                                            ROBERT

 
 
 
 
 

PRIMAVARA


        Primavara cea frumoasa,
       Stralucitoare si luminoasa,
       A venit la fereastra mea
       Pe triluri de randunea.

       Soarele rotund si mare
       Incalzeste peste hotare,
       Pasarelele zglobii
       Alearga peste campii.

ROBERT

 


 

CEI TREI PURCELUSI IN CAUTAREA NOROCULUI

    A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.

    Au fost odata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.

    Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce unul dintre purcelusi s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci  Fericitul  a vazut ca fratele sau,Obositul, s-a oprit in drum.
      -Esti bine?
      -Sunt oobboossiitt!
      -Tu esti mereu obosit, a intervenit Namolosul.
      -Si tu esti mereu murdar!
      -Rade ciob de oala sparta! Cel putin eu nu obosesc din minut in minut.
      -Gata, gata. Nu va mai certati! Puteam sa ne certam si acasa. Noi am plecat sa ne gasim norocul.
      -Bine!
      -Bine, dar mai lasa-ma sa ma odihnesc olea...
      -Hei, baieti, am gasit ceva! a strigat Namolosul, care era cativa pasi mai in fata.
      -Ce? Ce? Ce?
      -Numele tau ar fi trebuit sa fi fost Curiosul-Obosit! a mormait Namolosul. Am gasit o casa abandonata.
      -Cred ca ne-am gasit norocul! Haideti sa intram, se face noapte.
      -Esti sigur, Fericitule?
      -Desigur.
      Mai tematori, purcelusii au intrat in casa parca rasarita din pamant. Au gasit de toate in ea, mai putin linistea, pentru ca era o casa BANTUITA!
      A doua zi purcelusii s-au trezit foarte devreme, mai putin Namolosul. Cand deodata Namolosul sari ca ars:
      -Vreau acasaaaa!!!
      -De ce? au strigat cei doi frati intr-un glas.
      -Pentru ca aceasta casa este bantuita!
      -Hihahooahahoahoahihoo!
      -Cred ca ai visat.Stai linis...
      -OOoooaooaoooaoaoaoauaouaaou!
      -Ce-a fost asta? a strigat Fericitul.
      -Eu nu am de gand sa stau sa aflu!!
      -Nici eu!!
      -Asteptati-ma! striga Obositul.
      Cei trei purcelusi alergau mancand pamantul cu un singur gand in minte: sa se intoarca acasa, caci norocul nu-l gasesti pe drum, ci doar belele...
      Din casa fantoma a.k.a tatal celor trei purcelusi, zicea:
      -Deci inca nu sunt barbati adevarati.
      -Asa-i! a spus o fantoma din spatele lui.
      -Ahhhhhhhhhhhhhhhhh!
  
         SFARSIT

P.S. Se pare ca nici tatal purcelusilor nu era barbat adevarat!
   
      ROBERT
 

FARA UN PRIETEN

 


Draga Verzulici,

    Maine plec inapoi in Cridoc si voiam sa iti zic si tie despre plecarea mea.

                    Cu drag,
                    Bursu

    Ohh, nu! isi zise Verzulici. Ce o sa fac acum fara prietenul meu cel mai bun? O sa fiu singur! Dar cel putin am mai ramas cu ceilalti doi prieteni, Melcul si Mino.
     -Hei, Verzulici, ce citesti? a intrebat Melcul.
    -Citesc scrisoarea pe care mi-a trimis-o Bursu.
    -Da, dar...
    -Ce?
    -Sunt si bucuros si trist.
    -De ce?
    -Pai sunt bucuros pentru Bursu ca a ajuns inapoi acasa si sunt trist ca am pierdut un prieten.
    -Buna! a strigat Mino.
    -Buna, Mino!
    -Salut.
    -Ati primit...
    -Da!
    -Da!
    -Nu fiti tristi, Bursu se va intoarce la primavara.
    -De unde stii?
    -M-am intalnit cu Bursu inainte sa plece.
    -Ce bine!!!
    -Hooorraayyyyyyyy!!!


                                    ROBERT
  

EU SI MAMA

Mama nu ma lasa-n pace,
Tot ma pune sa invat
Dar mie joaca imi place
Si la ea eu nu renunt.

Si nu-i bine cand ma cearta,
Ca sa-i fac cumva pe plac
Mai las joaca deoparte
Si m-apuc sa-nvat cu drag.

Asa, mama-i fericita
Asa, eu ii fac pe plac.

            ROBERT
 

URSUL PACALIT DE VULPRE



ROBERT a povestit cum a fost pacalit ursul:
Vulpea l-a pus pe urs sa bage coada in apa, spunandu-i ca va gasi pesti. Ursul a asteptat toata noaptea sa vina pestii iar dimineata, cand a vrut sa scoata coada....lacul inghetase!
Asa, ursul a ramas pe veci fara coada.

  
  
   
   

MESAJE

CARTI, MANUALE, CULEGERI

FOTOGRAFIILE NOASTRE

INFORMATII UTILE DESPRE ACTIVITATEA DE PE SITE

BIBLIOTECA