Mă numesc IRINA STAVARACHE, am 7 ani, sunt în clasa a II-a la Şcoala belgiană şi imi place foarte mult sa ma joc cu copiii.
Prajitura mea preferata este tiramisu, dar si
sarmalutele pregatite de mama mea imi fac cu ochiul.
Bineinteles ca jucariile mele preferate sunt Pet
Shop-ii si poneii, ca orice copil modern de 7 ani. In urma cu ceva timp mi-am
luat si o OIŢĂ (i-am pus numele "Bee, OIŢĂ,
bee, ai incredere) draguta.
Imi iubesc foarte mult parintii si pe fratele meu
Danut (dar lui sa nu-i spuneti asta), care are grija de mine atunci cand
parintii nu sunt acasa. Cateodata se joaca la Playstation cu mine si atunci
simt ca e minunat sa ai un frate, unde pui ca stie si toate codurile si
tastele.
Probabil ca ati auzit ca imi place foarte mult
baletul. Nu inca? Ei bine, aflati acum.
Este cam neobisnuit, dar eu ma inteleg foarte bine
cu toate doamnele educatoare sau invatatoare, indiferent ca le cheama doamna
Ina, doamna Alina, madame Christine sau madame D' Antuano.
Daca
treceti prin Belgia si vreti sa ma cunoasteti, aflati adresa de la redactie.
O intalnire cu Bob l'Eponge (Bob Buretel);)
Eu ma jucam la scoala cu o prietena de-a mea, Ema Jane, si m-am intalnit cu Bob l'Eponge. El mi-a adus cadouri: o jucarie care ii semana si o steluta de mare, pe care o chema patrick. Emei i-a adus o caracatita serioasa, pe nume Carlos.
De bucurie, eu si prietena mea am zis "Oau!oau!".
Dupa ce ne-a dat cadourile Bob l'Eponge, adica Bob Buretel ne-a facut semn de "la revedere" cu mana si apoi a plecat la casa lui din mare.
Cand am ajuns acasa i-am zis lui mami toata povestea mea. Cand povesteam am auzit vocea ei si....m-am trezit.
Aceasta a fost povestea mea! |
|
Prietenia cu Lulu Intr-o zi cu soare m-am dus la bunici si acolo am intalnit un calut..
La inceput, cand l-am vazut, mi-a fost frica de el, iar lui de mine.
Poneiul era mititel-mititel si statea singur pe campie. Plangea. L-am luat acasa si l-am ingrijit. I-am dat lapte, l-am spalat si m-am jucat cu el in fiecare zi.
Intr-o zi, cand imi faceam temele, eram trista- nu imi place sa fac teme. Dar Lulu m-a distrat, jucandu-se prin poienita din fata ferestrei mele. De atunci imi place sa fac teme.
Intr-o dimineata mama a venit la bunicii mei, ca sa ma ia acasa. Am rugat-o sa mai stam putin cu Lulu, dar ea a zis ca nu se poate, ca tata ne astepta acasa.
Ca sa nu plang bunicii mi-au facut o poza cu Lulu. Am plecat acasa bucuroasa si de atunci ma uit mereu la poza cu prietenul meu.
Asa a inceput prietenia cu Lulu.
|
| | |
|
|
|
